România e cât o cunoști

După cum, despre viață, avem o părere cât noi înșine, tot la fel avem și despre țara noastră. Și nici n-ar putea să stea altfel lucrurile, atâta timp cât România înseamnă, pentru fiecare dintre noi, cât am aflat din ea, cât am văzut-o, cât am înțeles-o.

Nu pot să spun că am o cunoaștere de ansamblu a României. Mi-ar fi plăcut asta, dar nu am timp pentru călătorii.

Însă, în porțiunea mică de Românie în care trăiesc, am o cunoaștere de adâncime a ei. De intensitate. O cunoaștere în care îi simt plânsul, îi simt frigul, îi simt frustrarea, îi simt dorurile, îi simt umilința, îi simt bucuriile și așteptările. Văd și ce se face și ce nu se face în România.

Însă nu știu înspre ce se va îndrepta țara noastră. Dar știu că Dumnezeu o va îndrepta spre mântuirea ei, pentru că El are un plan soteriologic cu fiecare țară și cu fiecare om în parte.

Și cum nu confund bogăția aparentă și tranzitorie a țării, belșugul de un an sau de patru ani cu bogăția de profunzime, care stă în oameni, tocmai de aceea pe mine mă interesează cum se schimbă oamenii mai întâi și nu ritmul în care apar blocuri noi, autostrăzi noi, spitale noi, instituții noi.

Căci ceea ce contează e schimbarea de adâncime a locuitorilor unei țări.

Traiul bun, tehnologizarea excesivă, instituțiile puternice îi scot pe oameni la suprafață, îi fac să stagneze în căutarea de sine, pentru că îi fac să confunde prosperitatea cu împlinirea personală.

Însă căutarea mântuirii și a înțelegerii de sine și a lumii sunt cele care ne fac să căutăm Biserica, să căutăm Școala, să căutăm specializarea continuă. Adică o înțelegere profundă și dreaptă a lui a fi și a lui a avea.

Pentru că împlinirea înseamnă a fi om duhovnicesc.

Iar dacă ești duhovnicesc, atunci știi cum să te raportezi la cultură, la știință, la avere, la comoditatea tehnologică a lumii noastre.

România înseamnă toți românii. La nivel statistic…

Dar la nivel valoric, România înseamnă toate marile valori ale românilor. Fie că vorbim despre oameni, creații, locuri sau construcții. Cei care ne reprezintă, creațiile de tot felul, locurile definitorii ale României și construcțiile unicat ale ei sunt România pentru noi și alții.

Pentru că România înseamnă și Sfinții României și geniile României și eroii României și Bisericile și Mănăstirile României. România înseamnă oamenii, locurile, tradițiile, obiceiurile, modul de a fi al românilor. România înseamnă pământul, pădurile și apele și resursele și potențialitățile ei. România înseamnă o istorie venerabilă trăită în aceeași vatră de 2.000 de ani.  România înseamnă limba română, toate zbaterile noastre pentru a ne fi mai bine dar și toate eșecurile noastre.

Însă cei care confundă România doar cu realizările ei, aceia o idealizează. Pe când cei care o confundă doar cu eșecurile ei, aceia o minimalizează toată ziua și o satirizează.

Eu încerc să văd întotdeauna plusurile și minusurile la un loc, dar, mai ales, să văd ce fac din noi bucuriile și dezamăgirile.

Pentru că România nu contează numai în istorie…ci adevărata Românie începe odată cu veșnicia. Și, în veșnicie, România trebuie să aibă tot mai mulți oameni mântuiți pentru ca să fie o mare națiune a lui Dumnezeu.

De aceea, nu e drept să judecăm o națiune după gradul ei de civilizație, când națiunile sunt judecate de Dumnezeu după gradul lor de umanitate și de sfințenie.

Din acest motiv, de 1 decembrie 2015, de ziua tuturor românilor, le doresc tuturor să se mântuiască și, în al doilea rând, să se civilizeze! Pentru că civilizația nu te face om, dar mântuirea te face om al lui Dumnezeu, acum și pentru toți vecii.