Predică la sinaxa Sfântului Ioannis Botezătorul [7 ianuarie 2016]

Botezul Domnului 2016, 3

Iubiții mei[1],

în limba greacă, titulatura sărbătorii de azi este Sinaxa cinstitului [și] slăvitului Profet, a Înaintemergătorului și Botezătorului Ioannis [Ἡ Σύναξις τοῦ τιμίου ἐνδόξου Προφήτου, Προδρόμου καὶ Βαπτιστοῦ Ἰωάννου][2].

În limba română – deși textul românesc a fost tradus după cel grecesc – sărbătoarea de azi poartă numele: Soborul Sfântului slăvitului Prooroc, [al] Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan[3].

De aceea, în calendarul nostru pe 2016, noi avem Soborul Sf. Proroc Ioan Botezătorul[4].

De ce nu avem însă sinaxis, ci avem sobor? Pentru că l-am preluat pe sobor din limba rusă, unde titlul sărbătorii de azi, din 20 ianuarie 2016 [pe stil vechi], este Soborul cinstitului și slăvitului Proroc, al Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului Ioann [Собор честного и славного Пророка, Предтечи и Крестителя Господня Иоанна][5].

Și dacă, în vechime, am îmbinat în traducerile noastre liturgice și scripturale limba greacă cu limba slavonă, mai nou, am îmbinat limba greacă, cu slavona, cu ebraica și cu latina, dar și cu alte limbi moderne, neavând nici Scriptura și nici cărțile de cult, de la cap la coadă, traduse după textul grecesc. Text care e normativ pentru Biserica noastră.

Și, de aceea, când eu citez din Scriptură și din cărțile de cult în limba greacă, am un alt text decât cel existent în limba română. Lucru care nu ar fi fost posibil dacă traducătorii noștri bisericești din vechime sau mai recenți ar fi tradus, cu fidelitate, textul grecesc și nu l-ar fi „aclimatizat” după bunul plac.

De aceea, teologilor noștri mai tineri, care sunt invitați la conferințe în străinătate sau care vor să scrie și într-o altă limbă decât româna, și care trebuie să se ocupe de dogmele Bisericii, să citeze Scriptura, Viețile Sfinților sau diverse texte patristice, le recomand să nu folosească ediții românești, până ce nu le compară în mod minuțios cu originalele (în limba greacă, latină, ebraică etc.), pentru că se vor face de rușine. Căci vor cita texte care nu coincid cu textele pe care alți cercetători le folosesc și care pot fi oneste din punct de vedere filologic.

Însă ce înseamnă sinaxis [σύναξις]? Înseamnă adunare[6]. Iar o sinaxă liturgică, adică o adunare liturgică este adunarea noastră, cea de față, căci am slujit împreună, preoți și credincioși, Dumnezeiasca Liturghie.

Însă din punct de vedere morfematic, σύναξις este un substantiv compus, format din σύν [sin], care înseamnă cu sau împreună cu, și ἄξιος [axios], care înseamnă vrednic. Pentru că sinaxa liturgică e întotdeauna o împreună învrednicire a noastră de către Dumnezeu, pentru a-I sluji Lui. Adică El e Cel care ne adună, Care ne ține împreună, Care ne întărește, Care ne bucură împreună, pentru a-I sluji Lui cu toții, cu întreaga Biserică.

Însă собор [sobor], în limba rusă, e și corelativul lui синод [sinod], dar собор înseamnă și catedrală[7]. Iar când vine vorba de sărbătoarea de azi, собор e corelativul lui праздник [prazdnic][8], pe care, în română, l-am preluat defectuos, mâncând un d din el, și l-am făcut praznic.

Așadar, în rusă, sobor înseamnă și adunare și prazdnic, având aceeași semnificație cu σύναξις. Numai că noi nu din rusă trebuie să ne traducem cărțile de cult, ci din greacă. Pentru că și rușii tot din greacă, la început, le-au tradus.

Însă cel care e astăzi în prim-planul prăznuirii noastre este Sfântul Profet Ioannis Botezătorul, cel care a întins dreapta lui și L-a botezat pe Domnul în râul Iordanis. Căci „Mergătorului înainte și Botezătorului și Prorocului și celui mai cinstit decât toți Prorocii, i-a tremurat acum mâna dreaptă, când Te-a văzut pe Tine Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce ai curățit păcatele lumii; și cu grijă fiind cuprins, a strigat: Nu cutez să mă ating, Cuvinte, de creștetul Tău. Însuți mă sfințește și mă luminează Îndurate, că Tu ești viața și lumina și pacea lumii”[9].

Căci el L-a botezat ieri pe „Izvorul dulceții”[10] noastre, pe Cel care a îngropat în apa Iordanisului păcatele noastre[11]. Dar Care ne-a dat nouă apă vie, apă sfântă, apă îndumnezeitoare, apă din cer.

Căci dacă primim Pâinea din cer, adică Dumnezeiasca Euharistie, tot din cer primim și Apa Lui. Căci apa, noi am scos-o din pământ, dar sfințenia a fost și este și va fi întotdeauna de la El. Ea e darul Lui.

Și Sfântul Ioannis, Botezătorul Domnului, e cel care ne spune de peste milenii: „securea stă la rădăcina copacilor [ἡ ἀξίνη πρὸς τὴν ῥίζαν τῶν δένδρων κεῖται]”[Lc. 3, 9, BYZ]! Și securea e voia lui Dumnezeu. Și noi suntem copacii…Și oricând putem fi niște copaci doborâți la pământ, pentru că voia Lui este suverană, e atotputernică.

Cine se poate lupta cu Dumnezeu? Cine Îl poate trage pe El la răspundere, când El judecă toată făptura și toate se cutremură în fața Lui?

De aceea, pe fiecare zi, Sfântul Ioannis ne învață că trebuie să trăim cu această teamă sfântă: că aceasta, ziua de azi, poate fi ultima pentru noi. Că poate fi ultima pe acest pământ și că noi suntem lipsiți de pocăință și de fapte bune. Adică suntem goi în fața judecății lui Dumnezeu, lipsiți de veșmântul slavei Lui.

Iar Sfântul Ioannis ne spune de peste milenii: „faceți roade vrednice de pocăință [ποιήσατε καρποὺς ἀξίους τῆς μετανοίας]!” [Lc. 3, 8, BYZ]. Pentru că pocăința înseamnă schimbare radicală. Înseamnă schimbare de la rău spre bine. Înseamnă să îți depășești mintea, așteptările, bucuriile de până acum, pentru a avea o minte duhovnicească, cu așteptări și bucurii veșnice.

Iar cine se schimbă este altul. În mod evident e altul, pentru că gândește altfel, trăiește altfel, rodește altceva decât păcate. El rodește virtuți de acum încolo, rodește fapte bune, e un pom viu, duhovnicesc, cu fructe bune. Pentru că e hrănit de izvoarele vieții duhovnicești, se adapă din har și stă în adevăr și în bine.

Și tot Ioannis, Profetul Domnului, ne spune de peste milenii: „Pui de vipere, cine v-a adus la cunoștință vouă să fugiți de urgia cea viitoare [Γεννήματα ἐχιδνῶν, τίς ὑπέδειξεν ὑμῖν φυγεῖν ἀπὸ τῆς μελλούσης ὀργῆς]?” [Lc. 3, 7, BYZ].

Și când el ne numește „pui de vipere”, ne spune că avem veninul păcatului, cel distructiv[12], în ființa noastră.

Și că răutatea care e în noi va fi pedepsită de urgia lui Dumnezeu, de judecata Lui. Și că nu avem unde fugi de Dumnezeu, ca să scăpăm de El. Dar putem fugi la pocăință, căzând în fața Lui cu lacrimi și cu căință, mărturisindu-ne păcatele noastre cele multe, rele și grele.

De aceea, iubiții mei, azi e o zi a trezviei pentru noi, a pocăinței, a conștientizării responsabilității noastre.

Pentru că cel care are două haine, ne învață Sfântul Ioannis Botezătorul, trebuie să dea și celui care nu are. Iar cel care are mâncăruri, de asemenea trebuie să dea celui care nu are [Lc. 3, 11, BYZ]. Adică să dăm din ceea ce la noi e în plus.

Iar noi nu trebuie să facem nimic mai mult decât ni se poruncește nouă [Lc. 3, 13], dar nici să nu extorcăm pe alții, nici să îi acuzăm în mod mincinos, ci să ne mulțumim cu cât câștigăm [Lc. 3, 14].

Pentru că a te mulțumi cu cât ai înseamnă a fi recunoscător lui Dumnezeu pentru cât ți-a dat.

Însă asta nu înseamnă că nu trebuie să muncim, că nu trebuie să strângem pentru viața noastră. Ci lucrul principal pe care îl subliniază Sfântul Ioannis Botezătorul e că traiul decent înseamnă totodată și recunoștință față de Dumnezeu.

Așadar, iubiții mei, să-I fim recunoscători lui Dumnezeu, Celui care ne întărește pe noi ca să fim împreună și să Îi slujim Lui cu pace și Care, în fiecare zi, ne ajută să muncim și să ne nevoim pentru mântuirea noastră!

Să fim recunoscători, deopotrivă, și confraților noștri, care ne sprijină în mod evident sau tacit. Pentru că tot ceea ce avem și primim și putem să dobândim trebuie să le punem în slujirea lui Dumnezeu, ca El să fie slăvit prin toată viața și lucrarea noastră.

La mulți ani celor care își serbează azi ziua patronimică și Dumnezeu să ne bucure pe toți! Amin.


[1] Scrisă în dimineața zilei de 5 ianuarie 2016, zi geroasă de marți, cu soare. Sfânta Frescă am preluat-o de aici: http://static.pblogs.gr/f/242520-baptisma.jpg.

[2] Cf. http://glt.xyz/texts/Jan/07.uni.htm.

[3] Cf. Mineiul pe ianuarie, ed. BOR 1926, p. 153.

[4] Cf. Calendar creștin-ortodox 2016, tipărit cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, p. 14.

[5] Cf. http://www.holytrinityorthodox.com/ru/calendar/.

[6] Lambros Peținis, Dicționar grec-român, Ed. Vox, București, 1995, p. 380.

[7] Ana Vulpe, Ion Zaporojan, Dicționar român-rus, rus-român, col. Dicționare școlare, Ed. Știința, Chișinău, 2010, p. 309.

[8] Cf. https://ru.wikipedia.org/wiki/Собор_(праздник).

[9] Cf. Mineiul pe ianuarie, ed. BOR 1926, p. 113.

[10] Idem, p. 93. [11] Idem, p. 94.

[12] Cf. http://www.newadvent.org/fathers/200174.htm.