Psalmul 2
1. Pentru ce s-au semețit neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte [κενά]?
2. Au stat de față împărații pământului și conducătorii au fost adunați împreună împotriva celui de la Domnul [ἐπὶ τὸ αὐτὸ κατὰ τοῦ κυρίου] și împotriva unsului Lui [κατὰ τοῦ χριστοῦ αὐτοῦ]. [Pauză psalmică] [διάψαλμα].
3. Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor.
4. Cel care locuiește în ceruri va râde de ei și Domnul îi va batjocori pe ei.
5. Atunci va vorbi către ei în urgia Lui [ἐν ὀργῇ αὐτοῦ] și în mânia Lui [ἐν τῷ θυμῷ αὐτου] îi va tulbura pe ei.
6. Și eu am fost pus împărat de către El peste Sion [Σιων], [peste] muntele cel sfânt al Lui,
7. vestind porunca Domnului. [Iar] Domnul a zis către mine[1]: „Fiul Meu ești tu, Eu astăzi te-am născut pe tine.
8. Cere de la Mine și îți voi da ție neamurile moștenirea ta și [întru] stăpânirea ta [vor fi] marginile pământului [τὰ πέρατα τῆς γῆς]!
9. Le vei păstori pe ele cu toiag de fier [ῥάβδῳ σιδηρᾷ] [și] ca pe vasul olarului [σκεῦος κεραμέως] le vei zdrobi pe ele”.
10. Și acum, împăraților, înțelegeți! Să vă învățați toți cei care judecați pământul.
11. Slujiți Domnului în frică și bucurați-vă Lui în [cu]tremur[2]!
12. Luați învățătură, ca nu cumva să vă urgisească [ὀργισθῇ] Domnul! Și vă va nimici din calea cea dreaptă, oricând are să se aprindă în grabă mânia Lui. Fericiți [sunt] toți cei care nădăjduiesc în[tru] El.
[1] Cu referire la Fiul. O profeție hristologică.
[2] În cutremurare interioară duhovnicească.