Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 22 la Faptele Apostolilor [61]

Traduceri patristice

*

vol. 6

 *

Traduceri și comentarii de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

și

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

***

†

Sfântul Ioan Gură de Aur

(n. 347/349-407, † 14 septembrie,

prăznuit la 13 noiembrie în Biserica Ortodoxă)

Comentariul la Faptele Apostolilor

 *

 Traducere și comentarii de

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Omiliile 1-9: aici, p. 78-259. Apoi, începând cu Omilia 10: prima parte, a doua, a 3-a, a 4-a și a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a, a 25-a, a 26-a, a 27-a, a 28-a, a 29-a, a 30-a, a 31-a, a 32-a, a 33-a, a 34-a, a 35-a, a 36-a, a 37-a, a 38-a, a 39-a, a 40-a, a 41-a, a 42-a, a 43-a, a 44-a, a 45-a, a 46-a, a 47-a, a 48-a, a 49-a, a 50-a, a 51-a, a 52-a, a 53-a, a 54-a, a 55-a, a 56-a, a 57-a, a 58-a, a 59-a, a 60-a.

***

Apoi pânza de in simbolizează pământul, iar fiarele din ea reprezintă neamurile, iar porunca taie și mănâncă! înseamnă că trebuie să meargă și la ele, de asemenea. Iar faptul că acest lucru se face de trei ori, arată Botezul.

Cele pe care Dumnezeu le-a curățit, zice, tu nu le fă proaste! Mare îndrăzneală! Pentru ce s-a împotrivit? Pentru ca nimeni să nu spună că Dumnezeu [doar] îl încerca pe el, ca în cazul lui Avraam, de aceea zice: Nicidecum, Doamne! etc., necontrazicându-se – după cum lui Filippos de asemenea El i-a zis: Câte pâini aveți?. Nu pentru a-l învăța prin ispitire sau cercare.

Și totuși era Același (Domn) care spusese mai înainte (despre lege), cele cu privire la lucrurile curate și necurate. Dar în acea pânză erau, la un loc, toate animalele cele cu patru picioare ale pământului: cele curate cu cele necurate. Și despre toate acestea, el nu știa ce înseamnă.

Dar pe când Petros se minuna întru sine ce ar fi vedenia pe care a văzut-o, și iată bărbații cei trimiși de Cornilios, întrebând de casa lui Simonos, au stat la poartă și, chemând, întrebau dacă Simon, cel numit Petros, este găzduit aici (10, 17-18).

Dar pe când Petros, ni se spune, se minuna întru sine, atunci oamenii au venit la momentul potrivit ca să-i lămurească nedumerirea. La fel cum (Domnul) a îngăduit ca Iosif să fie mai întâi tulburat întru sine, și apoi trimite Îngerul: pentru ca sufletul să primească cu ușurință rezolvarea, după ce fusese mai întâi în uluire.

Nici uluirea sa nu durează mult (atunci când s-a petrecut), nici (nu s-a petrecut) mai înainte de aceasta, ci chiar în vremea când întrebau dacă Simon, cel numit Petros, este găzduit aici.

Și Petros gândindu-se în privința vedeniei, a grăit lui Duhul: Iată, [trei] bărbați te caută. Ci, sculându-te, coboară și mergi cu ei, de nimic îndoindu-te. Pentru că Eu i-am trimis pe ei (10, 19-20).

Și aceasta iarăși este o apologie pentru Petros, în răspunsul [pe care urma să-l dea] către ucenici, că el s-a nedumerit și a fost învățat să nu se îndoiască. Pentru că Eu, spune El, i-am trimis pe ei. Mare este autoritatea Duhului! Ceea ce face Dumnezeu, aceasta se spune că face Duhul.

Nu [este] astfel [și în cazul în care apare] Îngerul, ci, după ce a zis mai întâi: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au înălțat întru pomenire înaintea lui Dumnezeu (10, 4), pentru a arăta că el a fost trimis de El, apoi adaugă: Și acum trimite bărbați în Ioppi etc. (10, 5).

Duhul [însă] nu [grăiește] astfel, ci: Pentru că Eu i-am trimis pe ei.

Și coborând Petros la [acei] bărbați, a grăit: Iată, eu sunt cel pe care îl căutați. Care [este] pricina pentru care ați venit?

Și ei au zis: Cornilios sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu, mărturisit și de tot neamul iudeilor, a fost învățat prin Înger sfânt să trimită după tine [ca să vii] întru casa lui și să asculte cuvinte de la tine (10, 21-22).

Au spus aceste cuvinte de laudă [la adresa lui Cornilios] pentru a-l convinge pe el că Îngerul i s-a arătat lui cu adevărat.

Chemându-i apoi pe ei, i-a găzduit (10, 23).

Pentru ca ei să nu sufere nicio vătămare. De aici înainte a mâncat cu ei fără precauții.

Și, în ziua următoare, Petros a plecat împreună cu ei și unii dintre frații din Ioppi l-au însoțit pe el. Și în ziua următoare au intrat întru Chesaria (10, 23-24).

Omul era o persoană importantă și se afla într-o cetate importantă, pe atunci.

Dar să revedem ceea ce s-a spus. (Recapitulare.) Iar în Chesaria era un bărbat cu numele Cornilios etc. (10, 1). Luați aminte cu cine este făcut începutul [chemării] neamurilor: cu un om evlavios și care se dovedise a fi vrednic prin faptele sale. Căci dacă ei tot se simt ofensați, deși situația este aceasta, [cu atât mai mult] dacă nu ar fi fost astfel, care nu ar fi fost urmările [atunci]!

Dar luați aminte la măreția încredințării! Toate sunt făcute cu acest scop (în felul în care sunt făcute), iar lucrurile încep din Iudea. A văzut în vedenie, în mod lămurit etc (10, 3). Îngerul nu i-a apărut lui în somn, ci pe când era treaz, în timpul zilei, cam pe la ceasul al nouălea. A văzut un Înger al Domnului intrând la el și grăind lui: Cornilie! Dar, privindu-l uimit și înfricoșându-se [etc]. Atât de adâncit era el în sine însuși. [Modul în care este relatată întâmplarea] insinuează chiar că, din cauza faptului că Îngerul l-a chemat cu glas, de aceea l-a văzut. Ca și cum, dacă nu l-ar fi strigat, nu l-ar fi văzut. Atât de absorbit era el în fapta pe care o făcea^[1].

Dar Îngerul a zis către el: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au înălțat întru pomenire înaintea lui Dumnezeu. Și acum trimite bărbați în Ioppi și cheamă-l pe Simon, cel numit Petros (10, 4-5). Până la acest punct a lăsat să se înțeleagă că trimiterea după el va avea urmări bune, dar în ce sens bune, nu a spus. La fel, nici Petros nu relatează întreaga istorie, ci, întotdeauna, povestește numai în parte^[2], cu scopul ca ascultătorii să-și lipească mintea de ceea ce se spune.

Trimite și cheamă-l pe Simon: în același fel, Îngerul îi cheamă numai pe filipeni.

Pe când ei mergeau și se apropiau de oraș (10, 9): pentru ca Petros să nu fie în uluire/ nedumerire prea multă vreme. S-a urcat Petros pe casă etc. Luați aminte la faptul că nici măcar foamea lui nu l-a determinat să recurgă la [ceea ce se afla în] pânză. Ridică-te, Petre, a spus glasul [dumnezeiesc], taie și mănâncă! (10, 13).

Probabil că se afla în genunchi atunci când a văzut vedenia. Mie mi se pare că și aceasta simbolizează Evanghelia (sau propovăduirea). Că ceea ce s-a întâmplat a fost de la Dumnezeu (împrejurările au făcut lucrul acesta evident, și anume), atât că el o vede (coborând) de sus/ din înălțime, [cât] și [faptul] că el se află în extaz și că glasul vine de acolo [, de sus,] și întreita mărturisire [a lui Petros] că făpturile de acolo [, din pânză,] erau necurate și venirea sa [, a pânzei,] de acolo [, din cer,] și faptul că este ridicată înapoi acolo, (toate acestea) reprezintă un semn preaputernic al curățirii (împărtășite lor).

Dar de ce s-a făcut aceasta? De dragul celor care [vor întreba nedumeriți] după aceea, cărora el avea să le povestească acestea. Căci [și] lui însuși i se spusese: În calea neamurilor să nu mergeți (Mt. 10, 5). Dar dacă Pavlos a fost nevoit atât să taie împrejur, cât și să aducă jertfe, cu atât mai mult (era nevoie de o anume încredințare) atunci, la începutul propovăduirii, pe când ei erau încă slabi.

---

[1] În rugăciune.

[2] Adică nu se pierde în detalii.