Sfinții Valentinos de pe 14 februarie

Mulți ortodocși români cred că Valentine’s Day are de-a face numai cu „tradiția creștină a Apusului”. Că ea este o sărbătoare „de import”, care nu ne privește. Dar asta pentru că nu știu ce Sfinți cinstim noi pe 14 februarie.

Căci, între Sfinții pomeniți pe 14 februarie, noi cinstim și doi Sfinți cu numele Valentinos [Οὐαλεντίνος].

Primul dintre ei este Sfântul Mucenic Valentinos, care a fost Presbiteros/ Preot și a fost martirizat la Roma în timpul împăratului Claudius [41-54 d. Hr.]. Adică a trăit și a fost martirizat în secolul I d. Hr.

Al doilea a fost Sfântul Sfințit Mucenic Valentinos, care a fost Episcopul orașului Terni și care a fost martirizat tot la Roma.

Așa că și noi, ortodocșii, îi cinstim astăzi pe Sfinții Valentinos, fără să avem de-a face cu întreaga tevatură comercială și sentimentală legată de această zi.

Și pe fiecare zi avem pomeniți o mulțime de Sfinți, cărora, mulți dintre noi, nu le știm nici măcar  numele, darămite viețile.

De aceea, dacă vrem să nu mai avem neștiințe enorme în cunoașterea aghiologică, trebuie să începem să citim Viețile Sfinților.

Declarația comună a Papei Franciscus și a Patriarhului Kirill [12 februarie 2016]

Patriarhul si Papa

Pope Francis and Russian Orthodox Patriarch Kirill of Moscow and All Russia met in Havana, Cuba on Friday (12 Feb, 2016) to sign an historic joint declaration.

The official English translation of the full joint declaration is below:

Joint Declaration of Pope Francis and Patriarch Kirill of Moscow and All Russia

“The grace of the Lord Jesus Christ and the love of God the Father and the fellowship of the holy Spirit be with all of you” (2 Cor 13:13).

1. By God the Father’s will, from which all gifts come, in the name of our Lord Jesus Christ, and with the help of the Holy Spirit Consolator, we, Pope Francis and Kirill, Patriarch of Moscow and All Russia, have met today in Havana. We give thanks to God, glorified in the Trinity, for this meeting, the first in history.

It is with joy that we have met like brothers in the Christian faith who encounter one another “to speak face to face” (2 Jn 12), from heart to heart, to discuss the mutual relations between the  Churches, the crucial problems of our faithful, and the outlook for the progress of human civilization.

2. Our fraternal meeting has taken place in Cuba, at the crossroads of North and South, East and West. It is from this island, the symbol of the hopes of the “New World” and the dramatic events of the history of the twentieth century, that we address our words to all the peoples of Latin America and of the other continents.

It is a source of joy that the Christian faith is growing here in a dynamic way.  The powerful religious potential of Latin America, its centuries–old Christian tradition, grounded in the personal experience of millions of people, are the pledge of a great future for this region.

3. By meeting far from the longstanding disputes of the “Old World”, we experience with a particular sense of urgency the need for the shared labour of Catholics and Orthodox, who are called, with gentleness and respect, to give an explanation to the world of the hope in us (cf. 1 Pet 3:15).

4. We thank God for the gifts received from the coming into the world of His only Son. We share the same spiritual Tradition of the first millennium of Christianity. The witnesses of this Tradition are the Most Holy Mother of God, the Virgin Mary, and the saints we venerate.  Among them are innumerable martyrs who have given witness to their faithfulness to Christ and have become the “seed of Christians”.

5. Notwithstanding this shared Tradition of the first ten centuries, for nearly one thousand years Catholics and Orthodox have been deprived of communion in the Eucharist. We have been divided by wounds caused by old and recent conflicts, by differences inherited from our ancestors, in the understanding and expression of our faith in God, one in three Persons – Father, Son and Holy Spirit. We are pained by the loss of unity, the outcome of human weakness and of sin, which has occurred despite the priestly prayer of Christ the Saviour: “So that they may all be one, as you, Father, are in me and I in you … so that they may be one, as we are one” (Jn 17:21).

6. Mindful of the permanence of many obstacles, it is our hope that our meeting may contribute to the re-establishment of this unity willed by God, for which Christ prayed. May our meeting inspire Christians throughout the world to pray to the Lord with renewed fervour for the full unity of all His disciples. In a world which yearns not only for our words but also for tangible gestures [Într-o lume care tânjește nu numai după cuvinte ci și după gesturi concrete], may this meeting be a sign of hope for all people of goodwill [poate că această întâlnire este un semn de nădejde pentru toți oamenii de bunăvoință]!

7. In our determination to undertake all that is necessary to overcome the historical divergences we have inherited, we wish to combine our efforts to give witness to the Gospel of Christ and to the shared heritage of the Church of the first millennium, responding together to the challenges of the contemporary world. Orthodox and Catholics must learn to give unanimously witness in those spheres in which this is possible and necessary [Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea aceeași mărturie în acele sfere (de activitate) în care aceasta este posibil și necesar]. Human civilization has entered into a period of epochal change. Our Christian conscience and our pastoral responsibility compel us not to remain passive in the face of challenges requiring a shared response.

8. Our gaze must firstly turn to those regions of the world where Christians are victims of persecution. In many countries of the Middle East and North Africa whole families, villages and cities of our brothers and sisters in Christ are being completely exterminated. Their churches are being barbarously ravaged and looted, their sacred objects profaned, their monuments destroyed. It is with pain that we call to mind the situation in Syria, Iraq and other countries of the Middle East, and the massive exodus of Christians from the land in which our faith was first disseminated and in which they have lived since the time of the Apostles, together with other religious communities.

9. We call upon the international community to act urgently in order to prevent the further expulsion of Christians from the Middle East. In raising our voice in defence of persecuted Christians, we wish to express our compassion for the suffering experienced by the faithful of other religious traditions who have also become victims of civil war, chaos and terrorist violence.

10. Thousands of victims have already been claimed in the violence in Syria and Iraq, which has left many other millions without a home or means of sustenance. We urge the international community to seek an end to the violence and terrorism and, at the same time, to contribute through dialogue to a swift return to civil peace. Large-scale humanitarian aid must be assured to the afflicted populations and to the many refugees seeking safety in neighbouring lands.

We call upon all those whose influence can be brought to bear upon the destiny of those kidnapped, including the Metropolitans of Aleppo, Paul and John Ibrahim, who were taken in April 2013, to make every effort to ensure their prompt liberation.

11. We lift our prayers to Christ, the Saviour of the world, asking for the return of peace in the Middle East, “the fruit of justice” (Is 32:17), so that fraternal co-existence among the various populations, Churches and religions may be strengthened, enabling refugees to return to their homes, wounds to be healed, and the souls of the slain innocent to rest in peace.

We address, in a fervent appeal, all the parts that may be involved in the conflicts to demonstrate good will and to take part in the negotiating table. At the same time, the international community must undertake every possible effort to end terrorism through common, joint and coordinated action. We call on all the countries involved in the struggle against terrorism to responsible and prudent action. We exhort all Christians and all believers of God to pray fervently to the providential Creator of the world to protect His creation from destruction and not permit a new world war. In order to ensure a solid and enduring peace [În scopul de a asigura o pace solidă și de durată], specific efforts must be undertaken to rediscover the common values uniting us, based on the Gospel of our Lord Jesus Christ [trebuie a întreprinde eforturile specifice pentru a redescoperi valorile comune care ne unesc, bazate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos].

12. We bow before the martyrdom of those who, at the cost of their own lives, have given witness to the truth of the Gospel, preferring death to the denial of Christ. We believe that these martyrs of our times, who belong to various Churches but who are united by their shared suffering, are a pledge of the unity of Christians. It is to you who suffer for Christ’s sake that the word of the Apostle is directed: “Beloved … rejoice to the extent that you share in the sufferings of Christ, so that when his glory is revealed you may also rejoice exultantly” (1 Pet 4:12–13).

13. Interreligious dialogue is indispensable in our disturbing times [Dialogul interreligios este indispensabil în vremurile noastre răscolitoare]. Differences in the understanding of religious truths must not impede people of different faiths to live in peace and harmony [Diferențele în înțelegerea adevărurile religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și înțelegere]. In our current context, religious leaders have the particular responsibility to educate their faithful in a spirit which is respectful of the convictions of those belonging to other religious traditions. Attempts to justify criminal acts with religious slogans are altogether unacceptable [Încercările de a justifica actele criminale cu sloganuri religioase sunt cu totul inacceptabile]. No crime may be committed in God’s name, “since God is not the God of disorder but of peace” (1 Cor 14:33).

14. In affirming the foremost value of religious freedom, we give thanks to God for the current unprecedented renewal of the Christian faith in Russia, as well as in many other countries of Eastern Europe, formerly dominated for decades by atheist regimes. Today, the chains of militant atheism have been broken and in many places Christians can now freely confess their faith. Thousands of new churches have been built over the last quarter of a century, as well as hundreds of monasteries and theological institutions. Christian communities undertake notable works in the fields of charitable aid and social development, providing diversified forms of assistance to the needy. Orthodox and Catholics often work side by side. Giving witness to the values of the Gospel they attest to the existence of the shared spiritual foundations of human co-existence.

15. At the same time, we are concerned about the situation in many countries in which Christians are increasingly confronted by restrictions to religious freedom, to the right to witness to one’s convictions and to live in conformity with them. In particular, we observe that the transformation of some countries into secularized societies, estranged from all reference to God and to His truth, constitutes a grave threat to religious freedom [În special, noi observăm că transformarea anumitor țări în societăți secularizate, care le înstrăinează de toate raportările lor la Dumnezeu și la adevărul Lui, se constituie într-o gravă amenințare la adresa libertății religioase].  It is a source of concern for us that there is a current curtailment of the rights of Christians, if not their outright discrimination, when certain political forces, guided by an often very aggressive secularist ideology, seek to relegate them to the margins of public life.

16. The process of European integration, which began after centuries of blood-soaked conflicts, was welcomed by many with hope, as a guarantee of peace and security. Nonetheless, we invite vigilance against an integration that is devoid of respect for religious identities. While remaining open to the contribution of other religions to our civilization, it is our conviction that Europe must remain faithful to its Christian roots. We call upon Christians of Eastern and Western Europe to unite in their shared witness to Christ and the Gospel [Noi îi chemăm pe creștinii din Răsăritul și din Apusul Europei să se unească în mărturia lor comună pentru Hristos și Evanghelie], so that Europe may preserve its soul, shaped by two thousand years of Christian tradition [astfel încât Europa să-și poată păstra sufletul ei, clădit de două mii de ani de tradiție creștină].

17. Our gaze is also directed to those facing serious difficulties, who live in extreme need and poverty while the material wealth of humanity increases. We cannot remain indifferent to the destinies of millions of migrants and refugees knocking on the doors of wealthy nations. The unrelenting consumerism of some more developed countries is gradually depleting the resources of our planet. The growing inequality in the distribution of material goods increases the feeling of the injustice of the international order that has emerged.

18. The Christian churches are called to defend the demands of justice, the respect for peoples’ traditions, and an authentic solidarity towards all those who suffer [Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradițiilor oamenilor și o autentică solidaritate față de toți cei care suferă]. We Christians cannot forget that “God chose the foolish of the world to shame the wise, and God chose the lowly and despised of the world, those who count for nothing, to reduce to nothing those who are something, that no human being might boast before God” (1 Cor 1:27–29).

19. The family is the natural centre of human life and society [Familia este centrul firesc al vieții umane și al societății]. We are concerned about the crisis in the family in many countries. Orthodox and Catholics share the same conception of the family, and are called to witness that it is a path of holiness, testifying to the faithfulness of the spouses in their mutual interaction, to their openness to the procreation and rearing of their children, to solidarity between the generations and to respect for the weakest.

20. The family is based on marriage, an act of freely given and faithful love between a man and a woman [Familia este bazată pe căsătorie, care este un act liber consimțit și o iubire credincioasă între un bărbat și o femeie]. It is love that seals their union and teaches them to accept one another as a gift [Iubirea este cea care pecetluiește unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca pe un dar (al lui Dumnezeu în viața lor)]. Marriage is a school of love and faithfulness [Căsătoria e școala iubirii și a credincioșiei]. We regret that other forms of cohabitation have been placed on the same level as this union, while the concept, consecrated in the biblical tradition, of paternity and maternity as the distinct vocation of man and woman in marriage is being banished from the public conscience.

21. We call on all to respect the inalienable right to life [Noi chemăm pe toți la respectul față de dreptul inalienabil la viață]. Millions are denied the very right to be born into the world. The blood of the unborn cries out to God (cf. Gen 4:10).

The emergence of so-called euthanasia leads elderly people and the disabled begin to feel that they are a burden on their families and on society in general.

We are also concerned about the development of biomedical reproduction technology, as the manipulation of human life represents an attack on the foundations of human existence, created in the image of God. We believe that it is our duty to recall the immutability of Christian moral principles, based on respect for the dignity of the individual called into being according to the Creator’s plan.

22. Today, in a particular way, we address young Christians. You, young people, have the task of not hiding your talent in the ground (cf. Mt 25:25), but of using all the abilities God has given you to confirm Christ’s truth in the world, incarnating in your own lives the evangelical commandments of the love of God and of one’s neighbour. Do not be afraid of going against the current, defending God’s truth, to which contemporary secular norms are often far from conforming [Să nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, cu care normele contemporane seculare sunt adesea departe de a se armoniza!].

23. God loves each of you and expects you to be His disciples and apostles. Be the light of the world so that those around you may see your good deeds and glorify your heavenly Father (cf. Mt 5:14, 16). Raise your children in the Christian faith, transmitting to them the pearl of great price that is the faith (cf. Mt 13:46) you have received from your parents and forbears. Remember that “you have been purchased at a great price” (1 Cor 6:20), at the cost of the death on the cross of the Man-God Jesus Christ.

24. Orthodox and Catholics are united not only by the shared Tradition of the Church of the first millennium, but also by the mission to preach the Gospel of Christ in the world today [Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu numai prin aceea că împărtășesc Tradiția Bisericii din primul mileniu, dar, de asemenea, și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de azi]. This mission entails mutual respect for members of the Christian communities and excludes any form of proselytism [Această misiune presupune un respect reciproc între membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism (religios)].

We are not competitors but brothers, and this concept must guide all our mutual actions as well as those directed to the outside world. We urge Catholics and Orthodox in all countries to learn to live together in peace and love, and to be “in harmony with one another” (Rm 15:5). Consequently, it cannot be accepted that disloyal means be used to incite believers to pass from one Church to another, denying them their religious freedom and their traditions. We are called upon to put into practice the precept of the apostle Paul: “Thus I aspire to proclaim the gospel not where Christ has already been named, so that I do not build on another’s foundation” (Rm 15:20).

25. It is our hope that our meeting may also contribute to reconciliation wherever tensions exist between Greek Catholics and Orthodox. It is today clear that the past method of “uniatism” [Astăzi este clar faptul că metoda practicată în trecut a „uniatismului” (între ortodocși și catolici)], understood as the union of one community to the other [înțeleasă ca unire a unei comunități cu alta], separating it from its Church [separându-se astfel de Biserică], is not the way to re-establish unity [nu este o cale pentru restabilirea unității]. Nonetheless, the ecclesial communities which emerged in these historical circumstances have the right to exist and to undertake all that is necessary to meet the spiritual needs of their faithful, while seeking to live in peace with their neighbours. Orthodox and Greek Catholics are in need of reconciliation and of mutually acceptable forms of co-existence.

26. We deplore the hostility in Ukraine that has already caused many victims, inflicted innumerable wounds on peaceful inhabitants and thrown society into a deep economic and humanitarian crisis. We invite all the parts involved in the conflict to prudence, to social solidarity and to action aimed at constructing peace. We invite our Churches in Ukraine to work towards social harmony, to refrain from taking part in the confrontation, and to not support any further development of the conflict.

27. It is our hope that the schism between the Orthodox faithful in Ukraine may be overcome through existing canonical norms, that all the Orthodox Christians of Ukraine may live in peace and harmony, and that the Catholic communities in the country may contribute to this, in such a way that our Christian brotherhood may become increasingly evident.

28. In the contemporary world, which is both multiform yet united by a shared destiny, Catholics and Orthodox are called to work together fraternally in proclaiming the Good News of salvation, to testify together to the moral dignity and authentic freedom of the person, “so that the world may believe” (Jn 17:21). This world, in which the spiritual pillars of human existence are progressively disappearing, awaits from us a compelling Christian witness in all spheres of personal and social life. Much of the future of humanity will depend on our capacity to give shared witness to the Spirit of truth in these difficult times.

29. May our bold witness to God’s truth and to the Good News of salvation be sustained by the Man-God Jesus Christ, our Lord and Saviour, who strengthens us with the unfailing promise: “Do not be afraid any longer, little flock, for your Father is pleased to give you the kingdom” (Lk 12:32)!

Christ is the well-spring of joy and hope. Faith in Him transfigures human life, fills it with meaning. This is the conviction borne of the experience of all those to whom Peter refers in his words: “Once you were ‘no people’ but now you are God’s people; you ‘had not received mercy’ but now you have received mercy” (1 Pet 2:10).

30. With grace-filled gratitude for the gift of mutual understanding manifested during our meeting, let us with hope turn to the Most Holy Mother of God, invoking her with the words of this ancient prayer: “We seek refuge under the protection of your mercy, Holy Mother of God”. May the Blessed Virgin Mary, through her intercession, inspire fraternity in all those who venerate her, so that they may be reunited, in God’s own time, in the peace and harmony of the one people of God, for the glory of the Most Holy and indivisible Trinity!

          Francis                                                                                    Kirill
Bishop of Rome and                                                         Patriarch of Moscow
Pope of the Catholic Church                                          and all Russia

*

Actualizare articol, 13 februarie 2016, ora 18. 26:

a doua fotografie

Textul în română, în traducere Basilica. ro.

Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Corinteni 13, 13)

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc și Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu, preaslăvit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a „vorbi prin viu grai” (2 Ioan 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esențiale ale credincioșilor și despre perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.

2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, dintre Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor „Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului al XX-lea, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină multiseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute din „Lumea Veche”, simțim, cu o forță deosebită, necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea răspuns înaintea lumii despre nădejdea care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).

4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a Fiului Său Unul Născut. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Hristos și au devenit „sămânța creștinilor”.

5. În ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, care ființează în trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a stării de păcătoșenie, care a avut loc în ciuda rugăciunii Primului Preot, a Mântuitorului Hristos: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”(Ioan 17, 21).

6. Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Hristos. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu ardoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, ci și acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!

7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Hristos și moștenirea comună a Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne permite să rămânem indiferenți în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.

8. Atenția noastră se îndreaptă, în primul rând, la regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile noastre în Hristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate, iar monumente lor distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din pământul din care credința noastră a început să se răspândească și în care ei au trăit încă din timpul Apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.

9. Facem un apel la comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, ale haosului și violenței teroriste.

10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar la scară largă populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate. Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapidă a acestora.

11. Înălțăm rugăciunile noastre lui Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este „rodul dreptății” (Isaia 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele popoare, Biserici și religii prezente în această regiune, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, pentru vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.

Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părțile care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este necesar să se depună orice efort din partea comunității internaționale pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare Domnului, Creatorul și Proniatorul lumii, ca să ferească creația sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, dau mărturie pentru adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Hristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin diferitelor Biserici dar sunt uniți printr-o suferință comună, reprezintă o chezășie a unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Hristos, vă este adresat acest cuvânt al Apostolului: „Preaiubiților, (…) întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare” (1 Petru 4, 12-13).

13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor în spiritul respectului față de convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare a acțiunilor criminale prin sloganuri religioase. Nicio crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Corinteni 14, 33).

14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant au fost zdrobite și în multe locuri creștinii pot profesa liber credința lor. Într-un sfert de secol au fost construite zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine desfășoară o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii lucrează, de multe ori, umăr la umăr. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune ale societății umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.

15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul Său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Hristos și Evanghelia Sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de tradiția creștină de două mii de ani.

17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țărilor bogate. Consumul dezlănțuit, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor materiale mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.

18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu uităm că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 27-29).

19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor, la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.

21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu să se facă dreptate (Facere 4, 10). Dezvoltarea așa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. Suntem, de asemenea, preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.

22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (Matei 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Hristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care nu se conformează întotdeauna normele lumești de astăzi.

23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii Săi. Fiți lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l preaslăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (Matei 5, 14-16). Educați-vă copiii în credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de mult preț al credinței (Matei 13, 46) pe care l-ați primit de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că „ați fost cumpărați cu un preț mare” (1 Corinteni 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Iisus Hristos.

24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea contemporană. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să aibă „același gând unii față de alții” (Romani 15, 5). De aceea, este inacceptabil uzul mijloacelor neloiale de a-i obliga pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică porunca Sfântului Apostolul Pavel de a „binevesti acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Romani 15, 20).

25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» a secolelor trecute, înțeleasă ca unire a unei comunități cu alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunitățile bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii trebuie să se împace și să găsească forme reciproc acceptate de a conviețui.

26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru civili și a aruncat societatea într-o profundă criză economică și umanitară. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a stabili pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o ulterioară dezvoltare a conflictului.

27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comunitățile catolice ale țării să contribuie în așa fel încât să fie din ce în ce mai evidentă fraternitatea noastră creștină.

28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei „pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul Adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.

29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și Vestea cea bună a mântuirii, să ne susțină Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, Care ne întărește spiritual cu făgăduința Sa infailibilă: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12, 32)!

Hristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple cu semnificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei la care se pot aplica cuvintele Sfântului Apostol Petru: „Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi” (1 Petru 2, 10).

30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: „Sub milostivirea Ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu!” (Ὑπὸ τὴν σὴν εὐσπλαγχνίαν, καταφεύγομεν, Θεοτόκε – n.t.). Prin mijlocirea ei, Preasfânta Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe toți cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Treimei celei deoființă și nedespărțite!