Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Predică la Sfinții Împărați și Întocmai cu Apostolii Constantinus cel Mare și Mama sa Helena [21 mai 2016]

Sfintii Imparati Constantinus si Helena

Iubiții mei[1],

pe Împăratul care a oprit persecuțiile împotriva Bisericii și, prin toată slujirea Bisericii, s-a făcut Întocmai cu Apostolii, îl cheamă Flavius Valerius Aurelius Constantinus Augustus[2], iar pe Sfânta lui Mamă, o cheamă Flavia Iulia Helena Augusta[3]. Numele lor în limba latină, așa cum au fost cunoscuți ei de către contemporanii lor.

În limba greacă, numele lor sunt cunoscute sub forma grafică Constantinos [Κωνσταντίνος] și Eleni [Ἑλένη], cuvântul οἱ Ἱσαπόστολοι [i Isapostoli] însemnând Cei Întocmai cu Apostolii[4].

Însă, în istoriografie, el e cunoscut mai cu seamă sub forma Constantinus cel Mare, el fiind primul împărat roman convertit la credința creștină.

În limba română, îi cunoaștem ca Sfinții Împărați Constantin și Elena, multe Biserici având hramul lor.

Și este neapărat să vorbim despre primul Împărat creștin, despre Sfântul Constantinus cel Mare, pentru că el a pus fundamentul Europei creștine. Căci până la el Biserica a fost persecutată de către împărații romani și mii de Sfinți Mucenici au înroșit pământul. Însă odată cu convertirea lui la dreapta credință, Biserica a ieșit din catacombe și s-a împânzit în tot imperiul.

De aceea, pentru noi, el a pus Biserica în centrul imperiului și a făcut din credința creștină un etalon pentru viața socială.

Sfântul Constantinus s-a născut pe 27 februarie 272 și a adormit la 65 de ani, în data de 22 mai 337[5], pe când mama lui, Sfânta Helena, a trăit între circa 250-330[6], adică 80 de ani.

Pe 30 aprilie 311, prin edictul de toleranță, Sfântul Constantinus pune sfârșit persecuției lui Diocletianus[7] împotriva Bisericii[8].

Împreună cu Licinius[9], pe 13 iunie 313, el a promulgat edictul prin care a dăruit libertate religiei creștine[10]. De aici încolo Biserica a putut să se manifeste în mod liber. Începând cu 31 octombrie 313, ierarhia Bisericii a fost scutită de taxe. Pe 8 iunie 316, prin Legea 31, Biserica a primit încuviințarea să elibereze robii pe care îi are. Pe 18 aprilie 321, preoții primesc puterea de a da libertate robilor[11].

Pe 19 iunie 325, Sfântul Constantinus scrie o scrisoare către Biserica Catolică a Alexandriei Egiptului, în care îi vestește bucuriaSinodul de la Nicea a biruit pe Arios.

Pe 1 octombrie 325, el pune capăt întrecerilor între gladiatori, în care aceștia luptau pe viață și pe moarte. Prin Legea 99, din 29 mai 326, o femeie care trăia în concubinaj sau care se căsătorea cu un rob nu mai era executată și robul nu mai era ars în foc ca până atunci[12]. Adică a făcut mai umane legile imperiului.

În anul 326, în scrisoarea către Sfântul Macarios I al Ierusalimului, Sfântul Constantinus vorbește despre Biserica din Ierusalim, care ar trebui să fie cea mai frumoasă din lume. Prin Legea 123, din 5 mai 333, se stabilește ca hotărârile luate de un Episcop să fie definitive. Tot în 333, Sfântul Constantinus ia hotărârea să se facă mai multe copii ale Sfintei Scripturi în Constantinopol.

Prin Legea 124, din 27 septembrie 333, a hotărât ca și doctorii și profesorii să fie exceptați de la toate datoriile publice[13].

Prin Legea 130, din 27 august 334, Sfântul Constantinus i-a încurajat pe cei care doreau să se facă arhitecți. Pe când, prin ultima lege pe care a dat-o, prin Legea 143, el a negat validitatea testamentelor, pe care le-au întocmit mamele care și-au neglijat copiii[14]. Adică care i-au părăsit.

Și în toate hotărârile pe care el le-a luat, se observă modul în care credința creștină l-a înrâurit.

Însă Sfântul Constantinus s-a născut aproape de noi, în Serbia, în orașul Niș [Ниш] de azi[15]. În sudul Serbiei[16]. Potrivit lui Procopios de Chesaria, Sfânta Helena s-a născut la Drepana [Δρέπανα], în Bitinia [Βιθυνία][17]|[18], adică în Turcia de azi[19]. Tot aproape de meleagurile noastre.

Și Sfânta Helena s-a căsătorit cu tatăl Sfântului Constantinus, cu împăratul Marcus Flavius Valerius Constantius Herculius Augustus[20], de la care și-a primit și numele Sfântul Constantinus. De aceea, tatăl său e cunoscut în istoriografie ca împăratul Constantius I[21].

Unde a învățat carte Sfântul Constantinus? La curtea sângerosului persecutor Diocletianus, în Nicomidia [Νικομήδεια]. Care este actualul oraș turcesc İzmit[22]. La curtea acestuia a învățat limbile latină și greacă, cât și literatură latină și filosofie, cunoscând și intelectuali păgâni și creștini[23].

Din Nicomidia pleacă în Gallia, apoi ajunge în Britannia. În Britannia, Anglia de azi, în York, în anul 306, Sfântul Constantinus e proclamat Augustus. Ajunge să stăpânească Britannia, Gallia și Hispania[24].

Prima soție a Sfântului Constantinus a fost Minervina, cu care s-a căsătorit în 303 și cu care a avut un fiu, pe Crispus[25]. În 307 însă, și-a lăsat soția și s-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta, fiica împăratului Maximianus[26]. Cu aceasta a avut trei fii: pe Constantinus al II-lea[27], pe Constantius al II-lea[28] și pe Constans I[29], și trei fiice: Constantina, Helena și Fausta[30].

Dar Constantinus e Sfântul Bisericii nu pentru că a fost împărat, ci pentru că s-a lăsat povățuit de Dumnezeu.

Pentru că în vedenia visului și apoi în vedenia de zi, Domnul l-a învățat să facă din Crucea Lui semnul victoriei sale[31]. Și Sfântul Constantinus a experimentat pe viu faptul că Crucea Lui e victoria duhovnicească împotriva tuturor vrăjmașilor.

Experiență pe care o aveau creștinii de 300 de ani. Pentru că ei biruiau prin Crucea Domnului, pentru că îi trăiau puterea biruitoare în asceza lor zilnică. Căci Crucea își arată puterea ei dumnezeiască nu când o porți la gât ca pe o bijuterie, ci când trăiești exigențele credinței ortodoxe, adică crucea ascezei zilnice.

De aceea, Sfântul Constantinus, crezând Domnului și întrarmându-se cu Crucea Lui, l-a biruit pe Maxentius[32], intrând biruitor în Roma în ziua de 29 octombrie 312. Fapt pentru care nu a mai adus jertfe zeilor, pentru că, de acum, cunoscuse puterea adevăratului Dumnezeu[33].

În 324, întemeiază Constantinupolisul [Κωνσταντινούπολις][34]/ Constantinopolul ca oraș al său, pe care îl inaugurează în data de 11 mai 330[35]. Și, în noul său oraș, a adus un fragment din Crucea Domnului, descoperită de Sfânta Helena în Ierusalim, cât și toiagul Sfântului Profet Moisis. Dărâmă templele păgâne și construiește Biserici în locul lor. Spre exemplu, marea Biserică închinată Sfinților Apostoli a făcut-o pe locul unui templu al Afroditei, a zeiței desfrânării[36]. Așa după cum „un templu al Afroditei fusese înălțat de către împăratul Adrian pe dealul Golgotei, pentru a masca locul pătimirilor lui Hristos”[37].

Sfânta Helena adoarme, sub ochii iubitori ai Sfântului Constantinus, și el o îngropă la Roma[38], în acest impozant sarcofag, care se păstrează în Muzeul din Vatican[39]:

sarcofagul Sfintei Helena

Sfântul Constantinus a fost cel care a făcut din duminică, din ziua Învierii Domnului, zi de odihnă săptămânală, în timpul lui a avut loc primul Sinod Ecumenic, în 325, el a arătat râvnă profundă pentru dreapta credință, arzând cărțile ereticului Arios, care Îl considera pe Fiul lui Dumnezeu „o creatură”[40], dar, în mod principal, prin aceea că a pus bazele construirii unui Imperiu creștin.

Pentru că e ușor să arzi cărțile ereticilor, e ușor să nu ai relații cu ei, dar e foarte greu, aproape imposibil fără harul lui Dumnezeu, ca să construiești, de la zero, un Imperiu creștin, în locul unuia păgân.

Însă Dumnezeul nostru a fost cu Sfântul Constantinus și cu Sfânta lui mamă, Helena, și a făcut prin ei imposibilul. Adică a construit o nouă lume, lumea creștină, cea pe care a născut-o Biserica. Și ei doi au continuat ceea ce Sfinții Apostoli și urmașii lor până la ei au făcut. De aceea se și numesc: Întocmai cu Apostolii. Pentru că au extins misiunea Apostolilor la dimensiunile unui imperiu și, în secolele următoare, la dimensiunile unei lumi întregi.

Însă, acolo unde Biserica a rămas în mărturia cea dintâi, țările au rămas ortodoxe. Dar acolo unde, cu ajutorul stăpânitorilor, s-a impus o anume erezie, ea a rămas ca o pată neagră în istorie, până azi.

Pentru că Biserica nu se poate reinventa, ci în ea se poate intra doar în mod smerit, mărturisind întreaga credință a Bisericii.

Așadar, iubiții mei, să îi cinstim cu multă evlavie pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, cărora mulți dintre noi le purtăm numele!

Căci numele Constantinus vine de la adj. constans, constantis, care înseamnă constant, neschimbat, statornic, ferm, iar Sfântul Constantinus e o lecție fundamentală de fermitate a istoriei. De credință nezdruncinată în revelația lui Dumnezeu față de el. Pentru că el a făcut ceea ce Dumnezeu i-a poruncit, când întreaga lume romană era eminamente păgână. El, singur, împotriva tuturor…și a învins împreună cu Dumnezeu!

Iar numele Helena e unul grecesc, unii spunând că vine de la ἑλάνη [elani], care înseamnă torță/ făclie, pe când alții de la σελήνη [selini], care înseamnă lună (astrul ceresc)[41]. Însă ambele semnificații se potrivesc de minune cu viața Sfintei Helena. Pentru că ea este o lumină în noaptea acestei vieți, care ne învață să Îl căutăm pe Dumnezeu mai înainte de toate.

Căci dacă nu Îl găsim pe El, nu ne găsim nici pe noi. Pentru că viața noastră, împlinirea ei, depinde de relația noastră constantă cu Dumnezeu.

Iar cum azi, în popor, se crede că în această zi „păsările își învață puii să zboare”[42], praznicul de azi ne învață să zburăm responsabil în toată viața noastră, ca adevărate păsări ale Bisericii. Pentru că oriunde mergem trebuie să arătăm că suntem creștini ortodocși și că suntem lumini ale lumii.

Fără această conștiință vie, că de viața noastră depinde și mântuirea altora, gândim îngust existența noastră pe această lume. Dar dacă ne deschidem aripile spre toți și îi învățăm și pe alții să zboare către Dumnezeu, să aibă propriul lor zbor către Dumnezeu în viața Bisericii, viața noastră se împlinește.

La mulți ani tuturor, mult spor în toate, Dumnezeu să ne bucure cu mila Lui! Amin.


[1] Scrisă în după-amiaza zilei de 19 mai 2016 și în dimineața zilei de 20 mai 2016. Zile de joi și vineri călduroase. Sfânta Icoană am preluat-o de aici:

http://www.fundatiaanisiaioana.ro/wp-content/uploads/2014/05/sfintii-imparati-constantin-si-mama-sa-elena2336888.jpg.

[2] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[3] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Helena_(empress).

[4] Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/3295/sxsaintinfo.aspx.

[5] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[6] Cf.  https://en.wikipedia.org/wiki/Helena_(empress).

[7] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Diocletian.

[8] Cf.

http://web.archive.org/web/20130219081254/http://www.fourthcentury.com:80/works-of-constantine/.

[9] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Licinius.

[10] Cf.

http://web.archive.org/web/20130219081254/http://www.fourthcentury.com:80/works-of-constantine/.

[11] Ibidem. [12] Ibidem. [13] Ibidem. [14] Ibidem.

[15] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[16] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Niš.

[17] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Helena_(empress)

și https://en.wikipedia.org/wiki/Bithynia.

[18] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Helenopolis.

[19] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Anatolia.

[20] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantius_Chlorus.

[21] Ibidem.

[22] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great

și https://en.wikipedia.org/wiki/Nicomedia.

[23] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[24] Ibidem.

[25] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Minervina.

[26] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Fausta.

[27] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_II_(emperor).

[28] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantius_II.

[29] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constans.

[30] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Fausta.

[31] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[32] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Maxentius.

[33] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[34] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantinople.

[35] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[36] Ibidem.

[37] Andreea Vieru, Sfânta Elena, împărăteasa care ne-a dăruit Crucea lui Hristos, în ziarul Lumina, din 21 mai 2009, cf. http://ziarullumina.ro/sfanta-elena-imparateasa-care-ne-a-daruit-crucea-lui-hristos-44385.html.

[38] Ibidem.

[39] De aici:

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/19/Helena_tomb.jpg.

[40] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Constantine_the_Great.

[41] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Helen_(given_name).

[42] Cf. http://www.ziuaveche.ro/cultura-religie/religie-cultura-religie/cati-romani-poarta-numele-constantin-si-elena-233443.html/.

Did you like this? Share it:

Previous

II Timoteos, cap. 4, cf. BYZ

Next

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omiliile 24-25 la Faptele Apostolilor [75]

2 Comments

  1. Daria

    Ce de amănunte! Mulțumim, nu le știam eu cel puțin. Doamne ajută

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și eu vă mulțumesc, doamnă Daria, pentru că vă bucurați de viețile Sfinților lui Dumnezeu! Numai bine! Să sporiți în tot lucrul cel bun!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén