Dracul care știe Biblia și scoate din context…
Despre asta a vorbit Cornel Dărvășan, predicator neoprotestant (adventist, după câte știu), într-o predică pe care o puteți asculta aici, de la min. 21 până la min. 37.
Mi-a plăcut ideea cu cei mândri de smerenia lor, care nu fac nimic, dar sunt mândri pentru că nu fac nimic și sunt smeriți (în mintea lor)…
Dar, apoi, pastorul Dărvășan a atins un punct sensibil. Și anume acela că diavolul cunoaște Scriptura, citează corect din ea, numai că, spune dânsul, dracul…scoate din context ceea ce citează.
Și consider că are dreptate pastorul Dărvășan, atunci când spune că diavolul a citat corect din Psaltire (Ps. 90, 11-12 cf. LXX), când i-a cerut Domnului să Se arunce de pe aripa templului (Mt. 4, 6)!
Nu trebuie să vrem ca dracul să fi citat versetul absolut identic, așa cum este în Vechiul Testament, pentru că nici Domnul (sau Sfinții Evangheliști) nu au citat identic versetele vechitestamentare (adică n-au citat identic din punct de vedere lingvistic, ci semantic).
Aici însă începe problema. Pe care pastorul Dărvășan consideră că a rezolvat-o, explicând că Satana scoate verstele scripturale din context.
În primul și în primul rând, protestantismul însuși s-a născut prin scoaterea versetelor biblice din context și, mai ales, prin scoaterea întregii Scripturi din contextul Tradiției sale, singura care o poate păstra și explica corect și adevărat.
Așa a spus Luther, spre exemplu, că nu e nevoie decât de credință (mentală sau sentimentală) pentru mântuire, nu și de fapte bune sau de faptele ascezei.
Dacă e vorba despre scoaterea din context a unor versete sau fragmente biblice și interpretarea lor la voia vorbitorului, atunci protestanții și neoprotestanții sunt campionii siguri și incontestabili ai acestei practici!
Și dacă diavolul a inventat-o…atunci pastorul Dărvășan ar trebui să se gândească adânc dacă se află acolo unde trebuie…
În al doilea rând, predicatorul nostru pare a fi găsit răspunsul la problema pe care a ridicat-o: ce e rău în versetele biblice, atunci când ele sunt citate de draci? Răspunsul său: scoaterea din context. Și demonstrația sa, cu citarea psalmului în întregime, e satisfăcătoare, dar nu îndeajuns.
Dar răspunsul acesta – care îi ține mai departe pe adepții neoprotestanți în părerea lor că pot să se reducă numai la citirea Bibliei – e incomplet.
Pentru că pot să îi aduc un alt exemplu, în care nu va mai putea invoca acest argument. Și anume un alt text din Sfântul Matteos, în care vin doi martori mincinoși (așa îi numește Sfântul Evanghelist), la procesul înscenat Domnului, și zic: „Acesta a spus: «Pot a dărâma templul lui Dumnezeu și în trei zile să-l zidesc»” (Mt. 26, 61)[1].
Și Sfântul Marcos spune la fel, că au venit unii care au adus mărturie mincinoasă: „Noi L-am auzit pe El zicând că «Eu voi dărâma templul acesta făcut-de-mână și în trei zile voi clădi altul nefăcut-de-mână»” (Mc. 14, 58)[2].
Problema e că Hristos așa a spus (cu diferențe minime, care pot fi importante pentru noi, dar nu pentru semnificația de ansamblu a ceea ce s-a zis): „Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica pe el!” (In. 2, 19)[3].
Martorii mincinoși au reprodus din amintire cuvintele Domnului. Da, ei au înlocuit „Stricați templul” cu „Pot a dărâma templul” sau cu „Eu voi dărâma templul acesta” (ori că n-au ținut minte bine, ori, mai degrabă, din răutate, ca acuzația să fie și mai puternică), dar faptul esențial, că îl va reconstrui în trei zile, l-au ținut minte.
Și atunci de ce Sfinții Evangheliști îi numesc pe ei mincinoși? Că, de auzit, au auzit bine sau aproximativ bine.
Da, e adevărat, ca și diavolul, martorii aceștia nu au venit să spună adevărul, ci să facă rău, cu bună știință. Dar de citat, au citat bine. Și totuși, Sfinții Evangheliști îi numesc pe ei mincinoși. Pentru ce?
Pentru că, după cum ne lămurește Sfântul Ioannis Evanghelistul, Hristos nu s-a referit la templul din Ierusalim, ci la „templul trupului Său” (In. 2, 21).
Și aici, pastorul Cornel Dărvășan nu mai poate spune că martorii mincinoși, împinși de diavol, au scos din context cuvintele Domnului. Pentru că aceia nu au scos nimic din context, ci au spus ce au auzit.
Contextul este următorul:
„Și era aproape Paștiul iudeilor. Și Iisus S-a suit întru Ierosolima. Și [El] a aflat în templu pe cei care vindeau boi și oi și porumbițe și pe schimbătorii de bani șezând. Și făcând bici din funii, [Iisus] i-a scos pe toți afară din templu, [cât] și oile și boii; și schimbătorilor de bani le-a vărsat schimbul și mesele [lor] le-a răsturnat. Și celor ce vindeau porumbițe, [Iisus] le-a zis: «Ridicați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui Meu casă de neguțătorie!». Și și-au adus aminte Ucenicii Lui că scris este: «Râvna casei Tale mă va mânca pe mine».
Atunci iudeii I-au răspuns și I-au zis Lui: «Ce semn ne arăți nouă, că faci acestea?». [Și] Iisus le-a răspuns și le-a zis lor: «Stricați templul acesta și în trei zile îl voi ridica pe el!».
Atunci I-au zis [Lui] iudeii: «[În] 46 de ani s-a zidit templul acesta și Tu îl vei ridica pe el în 3 zile?»” (In. 2, 13-20).
Poți să citești contextul acesta până când orbești, dar citirea însăși nu îți va revela niciodată faptul că Hristos nu vorbea, de fapt, despre templu, ci despre trupul Său.
Dimpotrivă, din context, dacă gândești logic-omenește, nu poate reieși decât că e vorba despre însuși templul zidit de Solomon și care fusese refăcut de curând de Irod (ucigașul de prunci) – de aici și indignarea enormă a evreilor că templul lor ar putea fi din nou dărâmat, devenind un cap de acuzare la procesul înscenat lui Hristos.
Sfântul Apostol și Evanghelist lămurește ceea ce și el a înțeles cu adevărat numai după Înviere:
„Dar Acesta zicea [acestea] despre templul trupului Său. [Și] atunci când S-a ridicat din morți, Ucenicii Lui și-au adus aminte că aceasta zicea; și au crezut Scripturii și cuvântului pe care l-a zis Iisus” (In. 2, 21-22).
Și atunci revenim la problema noastră: de ce martorii aceștia sunt numiți mincinoși?
Iar răspunsul nu este: pentru că nu au înțeles contextul. Ci: pentru că nu erau oameni duhovnicești, care să înțeleagă cuvintele Domnului în duhul lor, nu în litera lor.
Iar, ca să înțelegi Sfânta Scriptură în Duhul în care a fost vorbită și scrisă, trebuie să trăiești în Biserica una întemeiată de Sfânta Treime, prin propovăduirea lui Hristos și prin venirea Duhului Sfânt la Cincizecime și care este Biserica Ortodoxă.
Citirea contextului biblic te poate ajuta, dar nu te poate lămuri desăvârșit. Lectura simplă a Bibliei nu e nici pe departe un exercițiu care poate să lămurească sensurile adânci, duhovnicești, ale cuvintelor dumnezeiești.
Mai adaug un exemplu. Domnul Hristos îi spune Sfintei Marta: „Eu sunt învierea și viața; cel care crede întru Mine, [chiar] dacă are să moară, va trăi; și tot cel care trăiește și care crede întru Mine, nu are să moară întru veac” (In. 11, 25-26). Și, când ea se împotrivește să fie ridicată piatra de pe mormântul fratelui ei, Domnul îi reamintește: „Nu ți-am spus ție, că dacă ai să crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (In. 11, 40).
Însă Domnul nu îi spusese niciodată aceste cuvinte. Ele sunt o explicație duhovnicească: cel care, viu sau mort cu trupul, „va trăi” cu duhul și „nu are să moară întru veac” este cel care vede „slava lui Dumnezeu” și trăiește în ea.
Însă lucrurile nu rezultă unele din altele decât dacă te luminează Dumnezeu ca să înțelegi astfel. Iar înțelesurile adânci, dumnezeiești ale Scripturii sunt cu totul de nepătruns pentru logica omenească și ele sunt revelate până astăzi și vor fi, în continuare, celor care trăiesc în Duhul, în Biserica în care este Duhul Lui de la Cincizecime, iar nu în pseudo-biserici în care oamenii citesc Biblia decontextualizat și înțelege fiecare ce dorește, întemeind numeroase „confesiuni” sau „denominațiuni”, după câte interpretări omenești (sau drăcești) ale Scripturii există.
Ceea ce nu înseamnă, câtuși de puțin, că noi, credincioșii creștini-ortodocși, trebuie să cădeam în cealaltă extremă, la fel de drăcească, de a nu citi deloc Sfânta Scriptură și de a nu cugeta adânc asupra textului, ca nu cumva să ne înșelăm…
Ne înșelăm numai din mândrie, nu și din studiu. Dacă cercetarea aduce după sine, automat, mândria și înșelarea, atunci trebuie să nu mai facem nici asceză, să nu ne mai comportăm frumos și cuvios, să nu ne mai îndepărtăm de păcate etc., pentru că toate acestea…„aduc mândrie”.
[1] Am folosit traducerea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/08/11/evanghelia-dupa-matei/.
[2] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2015/03/22/evanghelia-dupa-marcos/.
[3] Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2016/05/10/evanghelia-dupa-ioannis/.