Zi: 10 august 2016

1. Cântarea lui Moisis [care se află] în [cartea] Devteronomion/ Deuteronomul. Ia aminte, cerule, și voi vorbi și să asculte pământul cuvintele din gura mea!

2. Să fie așteptată ca ploaia apoftegma [τὸ ἀπόφθεγμά]/ spusa mea, și să coboare ca roua cuvintele mele, ca furtuna de ploaie peste pajiște și ca furtuna de zăpadă peste iarbă!

3. Că numele Domnului am chemat. Dați măreție [μεγαλωσύνην] Dumnezeului nostru!

4. Dumnezeu [este] și adevărate sunt lucrurile Lui și toate căile Lui [sunt] judecată. [Căci] Dumnezeu [este] credincios și nu este nedreptate [întru El]. Drept și cuvios [este] Domnul.

5. Păcătuit-au, nu [mai sunt] copiii Lui, [ci] prihăniți [μωμητά], un neam cocoșat [γενεὰ σκολιὰ] și stricat [διεστραμμένη].

6. Pe acestea le răsplătiți Domnului? Așa [faci tu], popor nebun și fără înțelepciune? Nu El, [nu] El, Tatăl tău, te-a dobândit și te-a făcut și te-a zidit?

7. Amintiți-vă de zilele veacului! Înțelegeți anii neamului neamurilor! Întreabă-l pe tatăl tău și îți va vesti ție, pe cei mai bătrâni ai tăi și îți vor spune ție!

8. Când împărțea Cel Preaînalt neamurile, când i-a împrăștiat pe fiii lui Adam, [Domnul] a pus hotarele neamurilor după numărul Îngerilor lui Dumnezeu [ἔστησεν ὅρια ἐθνῶν κατὰ ἀριθμὸν Ἀγγέλων Θεοῦ].

9. Și poporul Lui s-a făcut partea Domnului, Iacov: lotul de pământ [σχοίνισμα] [al Lui și] Israil: moștenirea Lui [κληρονομίας Αὐτοῦ].

10. [Domnul] l-a îndestulat pe el în pustie, în setea căldurii, în [loc] fără de apă. L-a înconjurat pe el și l-a învățat pe el. Și l-a păzit pe el ca pe pupila ochiului [ὡς κόρην ὀφθαλμοῦ],

11. ca vulturul [care] își păzește cuibul lui și spre puii lui a tânjit, [și] întinzându-și aripile lui i-a primit pe ei și i-a luat pe ei pe cele ale spatelui lui.

12. Numai Domnul îi ducea pe ei și nu era cu ei [vreun] dumnezeu străin.

13. [Și Domnul] i-a urcat pe ei pe tăria pământului, i-a hrănit pe ei [cu] roadele câmpurilor, au supt miere din stâncă și ulei din stâncă tare.

14. [I-a hrănit cu] untul vacilor și [cu] laptele oilor, cu grăsime de miei și de berbeci, [cu] fiii taurilor și ai țapilor, cu grăsime [din] lăuntrurile grâului [μετὰ στέατος νεφρῶν πυροῦ] și [cu] sânge de strugure [αἷμα σταφυλῆς], [căci] au băut vin.

15. Și a mâncat Iacov și s-a săturat. Și a lovit cu piciorul cel iubit. S-a uns, s-a îngrășat, s-a lărgit și L-a părăsit pe Dumnezeu, Cel care l-a făcut pe el, și s-a îndepărtat de Dumnezeu, Mântuitorul lui.

16. [Iar Domnul a spus:] „M-au întărâtat cu [dumnezeii] cei străini, cu urâciunile lor M-au amărât”.

17. [Căci] au jertfit demonilor și nu lui Dumnezeu [ἔθυσαν δαιμονίοις καὶ οὐ Θεῷ], dumnezeilor pe care nu-i știau, celor noi și [care] au venit de curând, pe care părinții lor nu îi știau.

18. Pe Dumnezeu, pe Cel care te-a născut pe tine, L-ai părăsit și L-ai uitat pe Dumnezeul Care te hrănește pe tine.

19. Și a văzut Domnul și a râvnit și S-a întărâtat pentru urgie, [împotriva] fiilor și a fiicelor Lui

20. și a zis: „Îmi voi întoarce fața Mea de la ei și le voi arăta ce vor fi ei în cele din urmă. Că[ci] neam stricat sunt, fii [întru] care nu este credință în[tru] ei.

21. Ei M-au întărâtat spre gelozie [αὐτοὶ παρεζήλωσάν Με] împotriva [a ce] nu [este] Dumnezeu. M-au întărâtat spre urgie [παρώργισάν Με] cu idolii lor, și Eu îi voi întărâta spre gelozie pe ei împotriva [cuiva care] nu [este] neam, [căci] împotriva neamului fără înțelegere îi voi stârni spre urgie pe ei.

22. Că foc s-a aprins de la mânia Mea [și el] va arde până la Iad [ὅτι πῦρ ἐκκέκαυται ἐκ τοῦ θυμοῦ Μου καυθήσεται ἕως ᾅδου], dedesubt [κάτω]. [Focul Meu] va mistui pământul și roadele lui, va arde temeliile munților.

23. Voi aduna întru ei rele și săgețile Mele le voi sfârși întru ei.

24. [Vor fi] topiți de foame și [vor fi] mâncare păsărilor și îmbolnăvit [îmbolnăviți] nevindecat. Dinții fiarelor voi trimite împotriva lor, împreună cu mânia celor care se târăsc[1] pe pământ.

25. Din afară, sabia îi va face pe ei fără copii, și din cămările interioare [va veni] frica. [Căci] tânărul, împreună cu fecioara [și] cel care suge împreună cu cel mai bătrân a fost pus [au fost puși].

26. Am spus: Îi voi împrăștia pe ei. Așadar, voi înceta dintre oameni pomenirea lor.

27. Dacă nu [cumva], pentru urgia vrăjmașilor, [voi face acestea, pentru] ca să nu țină mult timp și ca să nu se adune pentru atac cei potrivnici [și] ca să nu spună [ei]: <Brațul nostru, cel înălțat, a făcut acestea toate și nu Domnul>”.

28. Că[ci] neamul este pierzându-și sfatul și nu este în ei cunoaștere.

29. Nu au gândit a înțelege acestea. Să le primească în vremea care vine!

30. Cum va prigoni unul mii [de oameni] și doi vor muta zeci de mii, dacă Dumnezeu [nu] le-a răsplătit lor și [dacă] Domnul [nu] i-a dat lor?

31. Căci nu sunt dumnezeii lor ca Dumnezeul nostru, ci dușmanii noștri [sunt] nebuni [οἱ δὲ ἐχθροὶ ἡμῶν ἀνόητοι].

32. Căci din vița Sodomei [este] vița lor și joarda lor din Gomorra. Strugurele lor [este] strugure de fiere, [este] ciorchinele amărăciunii lor.

33. Mânie a balaurilor [este] vinul lor și mânie a aspidelor, nevindecată.

34. „Iată, nu [vezi că] acestea toate au fost adunate de la Mine și au fost pecetluite în vistieriile Mele?!

35. În ziua răzbunării [ἡμέρᾳ ἐκδικήσεως] voi răsplăti, în vremea când are să se împiedice piciorul lor. Că aproape [este] ziua pieirii [ἡμέρα ἀπωλείας] lor și de față [sunt] cele pregătite vouă”.

36. Că[ci] Domnul își va judeca poporul Lui și pe robii Lui îi va mângâia. Căci i-a văzut pe ei slăbiți și lipsiți, în robie și trecuți cu vederea.

37. Și a zis Domnul: „Unde sunt dumnezeii lor, în care s-au încrezut în ei?

38. [Unde sunt cei] a căror grăsime a jertfelor lor o mâncați și beți vinul jertfelor de băutură ale lor? Să se ridice și să vină în ajutorul vostru și să vă fie vouă apărători!

39. [Însă] vedeți, vedeți că Eu sunt și nu este Dumnezeu afară de Mine! Eu voi ucide și voi da a trăi, voi lovi și Eu voi vindeca, și nu este [nimeni] care vă va scoate din mâinile Mele.

40. Că[ci] voi ridica întru cer mâna Mea și Mă voi jura dreptei Mele [καὶ ὀμοῦμαι τῇ δεξιᾷ Μου] și voi zice: Eu trăiesc întru veac [ζῶ Ἐγὼ εἰς τὸν αἰῶνα].

41. Că voi întărâta ca fulgerul sabia Mea și va ține judecata mâna Mea și voi răsplăti pedeapsă vrăjmașilor [Mei] și celor care Mă urăsc pe Mine le voi răsplăti.

42. Îmi voi îmbăta săgețile Mele din sânge[le lor] și sabia Mea va mânca cărnurile [lor]. [Va mânca] din sângele răniților și [a celor din] robie, din capul conducătorilor neamurilor”.

43. Veseliți-vă, ceruri[lor], împreună cu El și să I se închine Lui toți Îngerii lui Dumnezeu! Veseliți-vă, neamuri[lor], împreună cu poporul Lui și să-I întărească Lui pe toți fiii lui Dumnezeu [καὶ ἐνισχυσάτωσαν Αὐτῷ πάντες υἱοὶ Θεοῦ]! Că [El] răzbună sângele fiilor Lui și va răzbuna și va răsplăti pedeapsă vrăjmașilor [Lui] și celor care Îl urăsc [pe El] le va răsplăti. Și Domnul va curăți pământul poporului Său.

[1] A animalelor târâtoare.

1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Să te audă Domnul în ziua necazului [și] să te apere numele Dumnezeului lui Iacov.

3. Să-ți trimită ție ajutor din [locașul Lui] cel sfânt și din Sion să te sprijinească pe tine.

4. Să pomenească toată jertfa ta și arderea de tot a ta să o îngrașe! [Pauză psalmică].

5. Să-ți dea ție după inima ta și tot sfatul tău să-l împlinească.

6. Bucura-ne-vom în mântuirea ta și în numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Să împlinească Domnul toate cererile tale.

7. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său. Îl va asculta pe el din cerul cel sfânt al Lui [și] în puterile [Lui va avea] mântuirea dreptei Sale [ἐν δυναστείαις ἡ σωτηρία τῆς δεξιᾶς αὐτοῦ].

8. Aceștia în care[1] și aceștia pe cai, dar noi în numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări.

9. Aceștia s-au împiedicat și au căzut, dar noi ne-am ridicat și ne-am îndreptat.

10. Doamne, mântuiește pe împăratul Tău și ne auzi pe noi în care zi avem să Te chemăm pe Tine!

[1] Care de război.