Astăzi am editat a 139-a carte Teologie pentru azi, adică Cântările Dumnezeieștii Scripturi și traducerea mea vă este pusă la îndemână.

În timp ce traduceam, am urmărit volumul 4 de la Polirom și am fost decepționat de fiecare traducător în parte. Pentru că niciunuia nu i-a plăcut frumusețea naturală, neartificializată a textelor scripturale, ci fiecare a încercat „să se îndreptățească” în fața lor.

Și cine au fost traducătorii care nu au vrut să traducă textul așa cum era…ci au parafrazat, au schimbat, au retușat niște texte atât de…sobre și de poetice, pline de frumusețe și de teologie dumnezeiască? Ion Pătrulescu (acum Monahul Iona de la Oașa), Ioana Costa, Florica Bechet, Cristian Gașpar, Francisca Băltăceanu, Eugen Munteanu.

Și, deși toți am mers pe același text, doar eu am fost cinstit cu textul. Pentru că l-am redat cum era el și nu…cum mi-ar fi plăcut mie să fie.

Însă ieri, când lucram la ultimele două capitole ale cărții, mi-am dat seama că a apărut la Iași, la Doxologia, o carte pe aceeași temă: Glas de laudă. Cântările biblice din rugăciunea liturgică. Mi se pare minunat, o coincidență plăcută, binecuvântată de Dumnezeu…numai cititori interesați de frumusețea Scripturii să existe.

Did you like this? Share it: