Cântări, cap. 5, cf. LXX

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9. Rugăciunea lui Isaias. Se ridică dis-de-dimineață, din noapte, duhul meu către Tine [ἐκ νυκτὸς ὀρθρίζει τὸ πνεῦμά μου πρὸς Σε], Dumnezeu[le], pentru că lumină [sunt] poruncile Tale pe pământ. Învățați dreptatea cei care locuiți pe pământ!

10. Căci a fost părăsit cel neevlavios [și el] nu are să învețe dreptatea pe pământ și adevăr nu va face. Să fie ridicat cel neevlavios, ca să nu vadă slava Domnului!

11. Doamne, înalt [este] brațul Tău și [ei] nu știau, dar cunoscând se vor rușina! Râvnă va lua poporul cel neînvățat și acum foc [îi] va mânca pe cei potrivnici.

12. Doamne, Dumnezeul nostru, pacea [Ta] dă-ne-o nouă, că pe toate ni le-ai răsplătit nouă!

13. Doamne, Dumnezeul nostru, dobândește-ne pe noi! Doamne, în afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim!

14. Iar morții viață nu au să vadă, nici doctorii nu îi vor învia. Pentru aceasta ai adus și ai pierdut și ai ridicat toată partea bărbătească a lor.

15. Adaugă lor rele, Doamne! Adaugă rele celor slăviți ai pământului!

16. Doamne, în necaz mi-am adus aminte de Tine! În necaz mic [am văzut] certarea Ta [făcută] nouă [ἐν θλίψει μικρᾷ ἡ παιδεία σου ἡμῖν].

17. Și ca cea care are chinurile nașterii [și] se apropie să nască și în chinul ei a strigat, așa ne-am făcut [noi] Celui iubit al Tău [οὕτως ἐγενήθημεν τῷ Ἀγαπητῷ Σου].

18. Pentru frica Ta, Doamne, în pântece am luat și am avut chinurile nașterii și am născut Duhul mântuirii Tale [καὶ ἐτέκομεν Πνεῦμα σωτηρίας Σου], pe care L-am făcut pe pământ. [Iar noi] nu vom cădea, ci vor cădea cei care locuiesc pe pământ.

19. Învia-vor cei morți și se vor ridica cei [care sunt] în morminte și se vor veseli cei [care sunt] pe pământ, căci roua de la Tine vindecarea lor este, iar pământul celor neevlavioși va cădea.

20. Umblă, poporul meu! Intră întru cămările tale! Încuie ușa ta! Ascunde-te puțin, cât [de] cât! Până are să treacă urgia Domnului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *