Nu există predicator care să nu ne ceară…să citim Dumnezeiasca Scriptură. Dar când preotul ortodox ne spune să citim Scriptura…ortodocșii, în marea lor majoritate, se gândesc că trebuie că citească ediția sinodală a Scripturii.

Când preotul romano-catolic cere același lucru…romano-catolicii, tot în marea lor majoritate, se gândesc la traducerea lor recentă, aflată în uz în România. După cum, neoprotestanții români care vorbesc despre Scriptură…se referă, în marea lor majoritate, la ediția Cornilescu, la traducerea în română a Scripturii…și nu la textul original al Scripturii.

Însă, pentru ortodocși, textul Scripturii înseamnă textul grec al Scripturii. Sau, și mai precis, Vechiul Testament al Scripturii este LXX, este Septuaginta, iar textul Noului Testament este BYZ, ediția bizantină a Noului Testament.

Au însă ortodocșii textul autentic, grecesc, al Scripturii? Parțial, da! Unde? În Biblia de la 1688, dar cu multe pasaje greșite și într-un limbaj arhaic. În Biblia de la 1688 există LXX și BYZ la un loc.

Textul grecesc al Scripturii nu există însă, în plenitudinea și claritatea lui, în edițiile sinodale recente, care sunt compilate după multe ediții scripturale. Tocmai de aceea eu traduc Scriptura după LXX și BYZ, ca să vedem cum arată Scriptura în limba de azi, a momentului.

Așadar…a citi Scriptura nu înseamnă a citi traduceri ale Scripturii, ci a citi Scriptura înseamnă a citi textul grecesc al Scripturii.

Așa că: Citiți Scriptura? Ați citit vreodată Scriptura? Știți cum arată, de fapt, Scriptura? Sunteți siguri că ceea ce dumneavoastră credeți, se află, de fapt, în Scriptură?

Did you like this? Share it: