Până la această vârstă nu am practicat niciodată…concediul. Adică faptul de a lăsa totul deoparte, întreaga mea viață de rugăciune și de creație, liniștea și planurile mele, pentru a stadegeaba. Pentru că ideea de concediu mi se pare cea mai respingătoare formă de minimalizare a omului, atâta timp cât îi pune omului, între paranteze, însușirea lui de a fi creator.

Omul nu are nevoie de concediu, adică de încetarea cu totul a funcțiilor sale creative! Ci el are nevoie de diversificarea creației sale.

Ce vreau să spun? Un lucru foarte simplu! Că omul nu are nevoie să stea trei săptămâni, pe timp de vară, la malul mării, nefăcând nimic, pentru ca să se refacă după zile de muncă grea, ci are nevoie de schimbarea cadrului și a lucrului pe care îl face.

Mai pe înțeles: dacă eu sunt preot și toată ziua mă ocup de slujbe și de oameni, pentru ca să mă vindec de oboseală nu am nevoie să stau, ca leguma, pe șezlong, zile întregi, ci am nevoie să schimb cadrul în care trăiesc. Adică să schimb, pentru puține zile, slujbele cu munca câmpului, cu scrisul, cu pictatul, cu cititul, cu curățenia, cu zidăria, cu cântatul, cu învățarea unei noi meserii etc.

Dacă vreau să schimb aerul, mă duc în altă localitate pentru două-trei zile, îmi revin, făcând alte lucruri decât în mod obișnuit, dar nu stau degeaba. Dacă vreau să-mi văd familia, rudele, prietenii, mă duc la ei și vorbesc cu ei și mănânc cu ei și muncesc împreună cu ei și, în două-trei zile, voi fi altul, fără ca să dorm și ziua și noaptea.

Pentru că mulți confundă rutina cu oboseala. Și ei vor să fugă în altă parte, să vadă alte locuri, pentru că sunt plictisiți de lipsa lor de sens și nu pentru că au făcut prea multe lucruri acasă și la serviciu.

Cei mai mulți, desigur, se duc vara la mare și iarna la munte…la întrecere cu alții. Chiar dacă nu mai au bani, pe urmă, să-și plătească hangaralele/ angaralele. Ca nu cumva să cadă „de proști”, că „nu au ce povesti…din concediu”.

Dar dacă, cu seriozitate, vrei să scapi de stres, de oboseală, de istovire, atunci schimbă munca de zi cu zi cu o altă pasiune de-a ta sau cu mai multe și simte-te în largul tău!

O zi poți să joci fotbal, tenis și să mergi pe bicicletă. Altă zi poți face fotografii, poți înregistra un vlog și scrie poeme. A treia zi de „concediu” o poți petrece mergând pe jos câțiva kilometri, pentru a desena diverse locuri și pentru a strânge diverse flori și frunze ca să întocmești un ierbar. A 4-a zi o poți începe citind și privind online, mănânci de prânz, apoi pleci în oraș și te plimbi, numai pentru ca să vezi oameni și locuri, iar dacă ești la țară, te duci la râu, la pădure sau încerci să repari ceva prin curte.

A 5-a zi îți suni un prieten sau îl vizitezi și vorbești cu el două-trei ore. Apoi încerci să te rogi încă două, apoi să citești până ți se face foame pentru masa de seară. După aia stai în online sau la televizor. A șasea zi eu aș scrie un articol, apoi m-aș spăla în apă rece dacă e vară, mănânc ceva frugal, beau un sirop, după care citesc o carte. Citesc și îmi iau notițe. A șaptea zi, duminica, e zi de slujbă. După 6 zile de ieșire din rutină, cu siguranță voi fi altul. Asta dacă, cu adevărat, m-aș simți până peste poate de obosit.

Însă nu îmi aduc aminte, în ciuda enormei munci pe care am depus-o până la această vârstă, să îmi fi trebuit vreodată mai mult…de 3 zile de odihnă. Adică să dorm și pe zi, vreo 2-3 ore, lucru pe care nu îl fac de obicei.

Did you like this? Share it: