1. Fiule, dacă primind cuvântul poruncii mele îl vei ascunde aproape de tine,

2. va asculta înțelepciune urechea ta și va veni inima ta întru înțelegere și va veni ea în[tru] învățătură fiului tău.

3. Căci dacă ai să chemi înțelepciunea și înțelegerii ai să îi dai glasul tău, [atunci] și simțirea ai să cauți [cu] glas mare.

4. Și dacă ai să o cauți pe ea, ca argintul și precum comorile ai să o găsești pe ea.

5. Atunci vei înțelege frica Domnului [φόβον Κυρίου] și cunoașterea lui Dumnezeu [ἐπίγνωσιν Θεοῦ] vei afla.

6. Că[ci] Domnul dă înțelepciune și de la fața Lui [sunt] cunoașterea [γνῶσις] și înțelegerea [σύνεσις].

7. Și [El] tezaurizează/ adună [θησαυρίζει] celor care își desăvârșesc mântuirea [τοῖς κατορθοῦσι σωτηρίαν] [și] va apăra călătoria lor,

8. [ca ei] să păzească calea dreptăților, și calea celor care se tem de El o va păzi.

9. Atunci vei înțelege dreptatea și judecata, și vei desăvârși toate osiile cele bune [καὶ κατορθώσεις πάντας ἄξονας ἀγαθούς].

10. Căci dacă are să vină înțelepciunea întru mintea ta [ἐὰν γὰρ ἔλθῃ ἡ σοφία εἰς σὴν διάνοιαν], [atunci] și sufletului tău simțirea are să i se pară a fi bună [ἡ δὲ αἴσθησις τῇ σῇ ψυχῇ καλ εἶναι δόξῃ].

11. Sfatul cel bun te va păzi și gândul cel cuvios te va ține,

12. ca să te izbăvești de calea cea rea și de omul grăind nimic credincios [καὶ ἀπὸ ἀνδρὸς λαλοῦντος μηδὲν πιστόν].

13. O, cei care părăsesc căile cele drepte [ὁδοὺς εὐθείας] [pentru] a merge în căile întunericului [ἐν ὁδοῖς σκότους]!

14. Cei care se bucură în cele rele și se veselesc în desfigurarea cea rea,

15. ale căror cărări [sunt] strâmbe și întortocheate [sunt] căile lor,

16. [căci ei vor ca] departe să te facă de la calea cea dreaptă și străin de mintea cea dreaptă [καὶ ἀλλότριον τῆς δικαίας γνώμης].

17. Fiule, să nu te apuce sfatul cel rău, cel care părăsește învățătura tinereții [διδασκαλίαν νεότητος] și făgăduința cea dumnezeiască uitând-o!

18. Căci a pus lângă moarte casa lui și lângă Iad, cu pământenii, osiile lui.

19. Toți cei care merg în el nu se vor mai întoarce, nici nu au să apuce cărările cele drepte, căci nu se prind de anii vieții.

20. Căci dacă mergeau [ar fi mers] [întru] cărările cele bune, au aflat [ar fi aflat] cărările cele netede ale dreptății [τρίβους δικαιοσύνης λείους].

21. Cei buni vor fi locuitorii pământului și cei nerăi vor rămâne pe el, că[ci] Drepții vor locui pământul și Cuvioșii vor rămâne pe el.

22. [Și] căile neevlavioșilor se vor nimici de pe pământ, iar cei fărădelege vor fi scoși de pe el.

Did you like this? Share it: