1. Fiule, ale mele legiuiri nu le uita și cuvintele mele să le păzească inima ta!

2. Căci lungimea vieții și anii vieții și pace ți se vor adăuga ție.

3. Milosteniile și credințele [πίστεις][1] să nu te părăsească! Ci leagă-le pe ele la gâtul tău și vei afla har [εὑρήσεις χάριν]!

4. Și gândește mai înainte cele bune înaintea Domnului și a oamenilor [καὶ προνοοῦ καλὰ ἐνώπιον Κυρίου καὶ ἀνθρώπων].

5. Fii nădăjduind cu toată inima în Dumnezeu și în înțelepciunea ta nu te înălța [ἐπὶ δὲ σῇ σοφίᾳ μὴ ἐπαίρου][2]!

6. În toate căile tale fă-o cunoscută pe ea[3], ca să îndrepteze căile tale și piciorul tău să nu se împiedice.

7. Nu fii înțelept în[tru] tine [μὴ ἴσθι φρόνιμος παρὰ σεαυτῷ][4], ci teme-te de Dumnezeu și te abate de la tot răul!

8. Atunci va fi vindecare [ἴασις] trupului tău și îngrijire [ἐπιμέλεια] oaselor tale.

9. Cinstește pe Domnul din ale tale drepte osteneli [δικαίων πόνων] și fă început Lui din ale tale roade ale dreptății [καρπῶν δικαιοσύνης]!

10. Ca să se umple cămările tale de răsplata de grâu și teascurile tale au să țâșnească vinul.

11. Fiule, nu disprețui certarea Domnului [μὴ ὀλιγώρει παιδείας Κυρίου], nici [nu] slăbi de a Lui mustrare!

12. Căci, pe care Domnul îl iubește, îl ceartă [ὃν γὰρ ἀγαπᾷ Κύριος παιδεύει] și îl biciuiește pe tot fiul pe care îl primește [μαστιγοῖ δὲ πάντα υἱὸν ὃν παραδέχεται].

13. Fericit [este] omul care a aflat înțelepciune și muritorul care vede înțelegere.

14. Căci [este] mai bine [pe] ea a o neguțători[5] decât vistierii de aur și de argint.

15. Și mai cinstită [este ea decât] pietrele cele scumpe. Nu se va împotrivi ei niciun rău [și ea] este binecunoscută de toți cei care se apropie de ea și tot [ce este] cinstit, nu este vrednic de ea.

16. Căci lungimea vieții și anii vieții [sunt] în dreapta ei și în stânga ei [sunt] bogăție și slavă. Din gura ei iese dreptatea, și legea și mila pe limba [ei] o poartă.

17. Căile ei [sunt] căi bune și toate cărările ei [sunt] în pace.

18. Pom al vieții este tuturor celor care se țin de ea și celor care se sprijină pe ea, [căci] ca pe Domnul e întemeiată.

19. Dumnezeu a întemeiat pământul [cu] înțelepciune[6] [ὁ Θεὸς τῇ σοφίᾳ ἐθεμελίωσεν τὴν γῆν] și a pregătit cerurile în[tru] înțelegere [ἡτοίμασεν δὲ οὐρανοὺς ἐν φρονήσει][7].

20. În[tru] simțire s-au rupt abisurile și norii au curs rourări[8].

21. Fiule, să nu fii purtat departe, ci păzește sfatul și gândul meu!

22. Ca să trăiască sufletul tău și har să fie împrejurul gâtului tău. Și va fi vindecare [ἴασις] trupurilor tale [ταῖς σαρξί σου] și îngrijire [ἐπιμέλεια] oaselor voastre [τοῖς σοῖς ὀστέοις].

23. Ca să mergi nădăjduind în pace [în] toate căile tale și piciorul tău nu are să se împiedice.

24. Căci dacă șezi, fără frică vei fi [ἐὰν γὰρ κάθῃ ἄφοβος ἔσῃ], iar dacă ai să adormi, dulce vei adormi [ἐὰν δὲ καθεύδῃς ἡδέως ὑπνώσεις].

25. Și nu te vei teme de frica venită, nici de îndemnurile venite [de la] cei neevlavioși.

26. Căci Domnul va fi în toate căile Tale și va întări piciorul tău ca să nu te clatini.

27. Să nu te depărtezi a face bine celui sărac, când va să aibă mâna ta a ajuta.

28. Să nu zici: „Întorcându-te, întoarce-te și mâine îți voi da!”, capabil fiind tu a face bine, căci nu știi ce va naște ceea ce vine [οὐ γὰρ οἶδας τί τέξεται ἡ ἐπιοῦσα].

29. Să nu lucrezi asupra prietenului tău cele rele, pribegind și nădăjduind în tine.

30. Să nu iubești cearta, în deșert, cu omul, [ca] nu [cumva] să se lucreze ceva rău întru tine.

31. Să nu câștigi cele rele ale oamenilor, [adică] ocările, nici să râvnești [ζηλώσῃς] căile lor.

32. Căci necurat [este] înaintea Domnului tot cel fărădelege și în[tre] cei Drepți nu se adună.

33. Blestemul lui Dumnezeu [este] în casele neevlavioșilor, iar casele celor Drepți sunt binecuvântate.

34. Domnul, celor mândri, le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har.

35. Cei înțelepți slava o vor moșteni, iar cei neevlavioși au înălțat necinstea.


[1] Multele învățături ale credinței lui Dumnezeu.

[2] Nu te înălța cu mintea. Nu te mândri din cauza înțelepciunii pe care o ai, pentru că ea e de la Dumnezeu.

[3] Arată înțelepciunea pe care ai primit-o de la Dumnezeu! Arată, în tot ceea ce faci, că ești un om înțelept, un om pe care Dumnezeu l-a învățat înțelepciunea Lui!

[4] Nu folosi înțelepciunea ta împotriva mântuirii tale și nici împotriva lui Dumnezeu, ci înțelepciunea ta trebuie să fie plină de frica Domnului și de virtuți dumnezeiești!

[5] A înmulți înțelepciunea.

[6] Înțelepciune care e Fiul Său.

[7] Iar înțelegerea e tot Fiul Lui.

[8] În LXX avem δρόσους. Adică cuvântul rouă la plural. Dar cum, în limba română, rouă nu are plural, de aceea l-am folosit pe rourare la plural.

Did you like this? Share it: