1. Fiule, ia aminte [la] a mea înțelepciune și apropie-ți urechea ta cuvintelor mele!

2. Ca să păzești cugetarea cea bună [ἔννοιαν ἀγαθήν]. Iar simțirea buzelor mele ți-o poruncesc ție.

3. Nu lua aminte femeii celei rele [μὴ πρόσεχε φαύλῃ γυναικί]! Căci miere picură de pe buzele femeii curve [μέλι γὰρ ἀποστάζει ἀπὸ χειλέων γυναικὸς πόρνης]. Sau până la o vreme [ea] unge gâtul tău.

4. Dar, mai târziu, mai amară [decât] fierea o vei afla și ascuțită mai mult [decât] sabia cu două tăișuri.

5. Căci picioarele nebuniei [τῆς ἀφροσύνης οἱ πόδες] îi coboară cu moarte, întru Iad, [pe] cei care se folosesc de ea [τοὺς χρωμένους αὐτη][1], iar urmele ei[2] nu se statornicește [se statornicesc].

6. Căci [ea întru] căile vieții nu merge și primejdioase [sunt] cărările ei și [cărările ei] nu [sunt] binecunoscute [εὔγνωστοι].

7. Așadar, fiule, ascultă-mă acum și să nu faci goale cuvintele mele!

8. Fă departe de ea calea ta! Să nu te apropii de ușile caselor ei,

9. ca să nu dea altora viața ta și traiul tău celor nemilostivi,

10. ca să nu se sature cei străini de tăria ta și ale tale osteneli întru casele celor străini au să intre.

11. Dar [dacă] te vei pocăi de cele ultime[3] [ale tale], când au să se tocească cărnurile trupului tău [ἡνίκα ἂν κατατριβῶσιν σάρκες σώματός σου][4]

12. și vei zice: „Cum am urât învățătura și [de ce] mustrările le-am abătut [de la] inima mea?[!]

13. Nu ascultam glasul [celui care se arăta] certându-mă și învățându-mă [οὐκ ἤκουον φωνὴν παιδεύοντός με καὶ διδάσκοντός με], nici [nu] îmi apropiam urechea mea [de cuvintele lui].

14. În puțin [timp] m-am făcut în[tru] totul rău, [fiind vorbit de rău] în mijlocul adunării și al sinagogii [ἐν μέσῳ ἐκκλησίας καὶ συναγωγῆς]”.

15. [De aceea], bea ape din vasele tale și din izvoarele fântânilor tale!

16. Să nu ți se verse ție apele din fântâna ta și întru ulițe să umble apele tale!

17. Să-ți fie ție singur[ele] avuții [ἔστω σοι μόνῳ ὑπάρχοντα] și nimeni străin să [nu-]ți fie părtaș ție!

18. Fântâna apei tale să-ți fie ție [numai] a ta și te veselește cu femeia cea din tinerețea ta [καὶ συνευφραίνου μετὰ γυναικὸς τῆς ἐκ νεότητός σου]!

19. Căprioara cea iubită [ἔλαφος φιλίας] și mânza [πῶλος] harurilor tale să-ți vorbească ție! Și aceasta să se socotească a ta și împreună cu tine [să fie] în toată vremea! Căci cu aceasta, [cu] cea iubită, purtându-te împreună, vei fi îmbelșugat.

20. [De aceea], nu fii mult[5] către cea străină [μὴ πολὺς ἴσθι πρὸς ἀλλοτρίαν][6], nici [nu] te ține [în] brațele celei [care] nu [este] a ta [μηδὲ συνέχου ἀγκάλαις τῆς μὴ ἰδίας].

21. Căci înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului și întru toate cărările lui [este] privit [de El].

22. Fărădelegile îl vânează pe om [παρανομίαι ἄνδρα ἀγρεύουσιν] și [cu] lanțurile păcatelor sale fiecare se leagă [σειραῖς δὲ τῶν ἑαυτοῦ ἁμαρτιῶν ἕκαστος σφίγγεται].

23. Acesta[7] moare cu cei neînvățați [οὗτος τελευτᾷ μετὰ ἀπαιδεύτων] și din mulțimea vieții sale a fost scos [ἐκ δὲ πλήθους τῆς ἑαυτοῦ βιότητος ἐξερρίφη] și a pierit pentru nebunie [καὶ ἀπώλετο δι᾽ ἀφροσύνην][8].


[1] De femeia curvă.

[2] Se referă la aceeași femeie.

[3] De păcatele pe care le faci acum.

[4] Când ai să îmbătrânești.

[5] Nu îți arăta sentimente și intenții față de ea!

[6] Către femeia care nu îți este soție.

[7] Cel curvar.

[8] Căci viața trăită în desfrânare este nebunie.

Did you like this? Share it: