1. [Dar] tu înțelepciunea vei propovădui, ca mintea ție să ți se supună.

2. Căci [înțelepciunea] este pe cele mai înalte înălțimi și în mijlocul cărărilor a stat.

3. Căci lângă porțile stăpânitorilor slujește și în[tru] intrări [ea] cântă:

4. „Pe voi, o, oamenilor, vă rog și trimit al meu glas fiilor oamenilor!

5. Înțelegeți, cei fără de rele, deșteptăciunea și cei neînvățați, puneți la inimă [ἔνθεσθε καρδίαν]!

6. Ascultați-mă, căci [lucruri] cinstite voi spune și voi dărui din buze drepte!

7. Că adevărul va cugeta gâtul meu și dezgustătoare [sunt] înaintea mea buzele cele mincinoase.

8. Cu dreptate [sunt] toate cuvintele gurii mele, nimic în ele [nefiind] strâmb și nici încurcat.

9. Toate [sunt] înaintea celor care înțeleg și drepte [sunt] celor care află cunoașterea.

10. Luați învățătură și nu argint! Și cunoaștere mai mult decât aurul lămurit. Și alegeți mai degrabă simțirea [decât] aurul curat!

11. Căci mai bună [este] înțelepciunea [decât] pietrele cele scumpe și tot [lucrul] cinstit nu este vrednic de ea.

12. Eu, înțelepciunea, am locuit [împreună cu] sfatul. Și cunoașterea și gândul eu le-am chemat.

13. Frica Domnului urăște nedreptatea și stricăciunea [ὕβριν] și semeția [ὑπερηφανίαν] și căile celor răi. Și am urât eu stricatele căi ale celor răi.

14. Al meu [ale mele] [sunt] sfatul și siguranța [ἀσφάλεια]. A mea [este] mintea și a mea [este] tăria.

15. Prin mine împărații împărățesc și stăpânitorii scriu dreptate [καὶ οἱ δυνάσται γράφουσιν δικαιοσύνην].

16. Prin mine cei mari se măresc și tiranii [τύραννοι] prin mine cuprind pământul.

17. Eu pe cei care mă iubesc îi iubesc și cei care mă caută mă vor afla.

18. Avuția și slava la mine este [sunt], [cât] și dobândirea a multe și dreptatea.

19. Mai bine [este] pe mine a mă rodi decât aurul și piatra scumpă și ale mele roade [sunt] mai bune [decât] argintul cel ales.

20. În căile dreptății umblu și în mijlocul cărărilor dreptății mă întorc,

21. ca să împart avere celor care mă iubesc și vistieriile lor le voi umple [cu] bunătăți. Dacă am să vă vestesc vouă cele care se fac în timpul zilei, [atunci] îmi voi aminti să număr cele din veac [μνημονεύσω τὰ ἐξ αἰῶνος ἀριθμῆσαι].

22. Domnul m-a zidit pe mine la începutul căilor Lui, întru lucrurile Lui.

23. Mai înainte de veac m-a întemeiat [πρὸ τοῦ αἰῶνος ἐθεμελίωσέν με], în[tru] început [ἐν ἀρχῇ].

24. Mai înainte să facă pământul și mai înainte să facă abisurile [și] mai înainte să iasă izvoarele apelor.

25. Mai înainte să fie întemeiați munții și mai înainte de toate dealurile, [Dumnezeu] mă naște pe mine [γεννᾷ με][1].

26. Domnul a făcut țările [Κύριος ἐποίησεν χώρας] și [locurile] cele nelocuite [ἀοικήτους] și înălțimile locuite, cele de sub cer.

27. [Și] când pregătea cerul, eram împreună cu El [ἡνίκα ἡτοίμαζεν τὸν οὐρανόν συμπαρήμην Αὐτῷ]. Și când punea la o parte tronul Lui peste vânturi.

28. Când tari îi făcea pe norii cei de sus [ἡνίκα ἰσχυρὰ ἐποίει τὰ ἄνω νέφη] și ca neclintiri punea izvoarele cele de sub cer

29. și tari făcea temeliile pământului.

30. Eram lângă El unit [ἤμην παρ᾽ Αὐτῷ ἁρμόζουσα]. Eu eram [cu] care [El] Se bucura în timpul zilei și mă veseleam în fața Lui în toată vremea,

31. când [El] Se veselea sfârșind lumea și Se veselea în[tru] fiii oamenilor.

32. Așadar acum, fiule, ascultă-mă!

33.

34. Fericit [este] bărbatul care mă va asculta și omul care va păzi căile mele, priveghind totdeauna la ușile mele [și] păzind pragurile intrărilor mele[!]

35. Căci ieșirile mele [sunt] ieșirile vieții și pregătește [pregătesc] voia de la Domnul.

36. Iar cei care păcătuiesc întru mine [οἱ δὲ εἰς ἐμὲ ἁμαρτάνοντες] nelegiuiesc sufletele lor [ἀσεβοῦσιν τὰς ἑαυτῶν ψυχάς] și cei care mă urăsc pe mine iubesc moartea [καὶ οἱ μισοῦντές με ἀγαπῶσιν θάνατον]”.


[1] Căci Înțelepciunea e Fiul Tatălui și aici se vorbește în mod tainic despre nașterea Lui din Tatăl.

Did you like this? Share it: