1. Înțelepciunea și-a zidit sieși casă și a sprijinit-o pe 7 stâlpi.

2. A înjunghiat jertfele ei, a amestecat vin întru potirul ei și a pregătit masa ei.

3. A trimis pe robii ei, chemând împreună, cu înaltă propovăduire, spre potir, zicând:

4. „Care este nebun [ἄφρων] să se abată către mine[1]!”. Și celor sărăciți de mințile [lor] le-a zis:

5. „Veniți de mâncați pâinile mele și beți vinul pe care vi l-am amestecat vouă!

6. Părăsiți nebunia [ἀφροσύνην] și veți trăi! Și căutați mintea ca să trăiți [καὶ ζητήσατε φρόνησιν ἵνα βιώσητε] și îndreptați-vă în înțelegerea cunoașterii [καὶ κατορθώσατε ἐν γνώσει σύνεσιν]!”.

7. Cel care îi ceartă pe cei răi își va lua lui necinste și mustrând pe cel neevlavios, se va judeca pe sine.

8. Nu-i mustra pe cei răi, ca să nu te urască! [Dar] mustră pe cel înțelept și te va iubi!

9. Dă celui înțelept un prilej[2] și mai înțelept va fi! Arată Dreptului și va adăuga a primi[3]!

10. Începutul înțelepciunii [este] frica Domnului [ἀρχὴ σοφίας φόβος Κυρίου] și sfatul Sfinților [este] înțelegerea [καὶ βουλὴ Ἁγίων σύνεσις]. Căci a cunoaște legea este a minții celei bune [διανοίας ἀγαθῆς].

11. Căci [în] acest fel multă vreme vei trăi și ți se vor adăuga ție anii vieții tale.

12. Fiule, dacă ai să fii înțelept, vei fi înțelept ție [pentru tine însuți] și celor de aproape [și pentru cei de aproape ai tăi]! Dar dacă ai să ieși rău, singur vei suferi cele rele. [Căci cel] care se statornicește în minciuni, acesta va păstori vânturi [ὃς ἐρείδεται ἐπὶ ψεύδεσιν οὗτος ποιμανεῖ ἀνέμους] și acesta va urmări păsări zburătoare [ὁ δ᾽ αὐτὸς διώξεται ὄρνεα πετόμενα]. Căci a lăsat căile viei lui și a rătăcit osiile arăturii lui. Și umblă prin pustie fără de apă și [în] pământ poruncit cu însetări și adună nerodire [cu] mâinile [sale].

13. Femeia nebună și îndrăzneață, care nu cunoaște rușinea [ἣ οὐκ ἐπίσταται αἰσχύνην], este sărăcită de fărâmitura de pâine.

14. S-a așezat în ușile casei ei pe scaun, la vedere, în străzi,

15. chemând pe cei care vin și pe cei care se duc în căile lor[, zicând]:

16. „Care este [între] voi nebun, să se abată către mine! Și celor sărăciți de minte [eu] le poruncesc, zicând:

17. De pâinile ascunse cu dulceață atingeți-vă [ἄρτων κρυφίων ἡδέως ἅψασθε] și de apa hoției cea dulce [καὶ ὕδατος κλοπῆς γλυκεροῦ]!”.

18. Dar el nu știe că pământenii lângă ea sunt nimiciți și la stinghia Iadului se întâlnește [se întâlnesc] [καὶ ἐπὶ πέτευρον ᾍδου συναντα]. Dar [tu] sari de la [ea], nu întârzia în locul [acela], nici să-ți apropii ochiul tău de ea! Căci așa vei trece [ca] apa străină și vei merge mai departe [ca] râul străin. Dar din izvor străin să nu bei, ca multă vreme să trăiești și să se adauge ție anii vieții.


[1] Să iasă din nebunia lui, din viața lui păcătoasă, și să vină la Mine, la Înțelepciunea lui Dumnezeu!

[2] O ocazie în care să își arate înțelepciunea.

[3] Sfaturile tale. Pentru că el este receptiv la sfaturile bune, la cele care îl folosesc.

Did you like this? Share it: