1. Fiul priceput [este] ascultător tatălui [său], iar fiul neascultător [este] întru pieire.

2. Din roadele dreptății va mânca cel bun, iar sufletele celor fărădelege se vor nimici înainte de vreme.

3. Cine își păzește gura lui, își păzește sufletul său, iar cel necugetat la buze [ὁ προπετὴς χείλεσιν] se va înfricoșa pe sine.

4. În[tru] pofte este tot cel nelucrător [ἐν ἐπιθυμίαις ἐστὶν πᾶς ἀεργός], iar mâinile celor bărbați [sunt] în sârguință [ἐπιμελείᾳ].

5. Cuvântul nedrept este urât de cel drept, iar neevlaviosul se rușinează și nu va avea îndrăznire.

6. Dreptatea îi păzește pe cei fără de răutate, iar pe cei neevlavioși păcatul îi face răi.

7. Sunt cei care se îmbogățesc pe ei înșiși neavând nimic și sunt cei care se smeresc pe ei înșiși în bogăție multă.

8. Prețul de răscumpărare al sufletului omului [este] avuția sa, iar săracul nu îndură amenințarea.

9. Lumina [este la] cei Drepți pururea, iar lumina neevlavioșilor se stinge. Sufletele cele viclene rătăcesc în păcate, iar Drepții se îndură și au să miluiască.

10. Cel rău cu ocara face cele rele, dar cei care se înțeleg pe ei înșiși [sunt] înțelepți [οἱ δὲ ἑαυτῶν ἐπιγνώμονες σοφοί].

11. Averea, sârguindu-se cu fărădelege, mai puțină se face [ὕπαρξις ἐπισπουδαζομένη μετὰ ἀνομίας ἐλάσσων γίνεται], iar cel care adună lui cu evlavie își va înmulți [averea]. Dreptul se îndură și împrumută [Δίκαιος οἰκτίρει καὶ κιχρᾷ].

12. Mai bun [este] începând [și] ajutând [cel care începe să-și ajute] inimii [κρείσσων ἐναρχόμενος βοηθῶν καρδίᾳ] [sale decât] cel care făgăduiește [τοῦ ἐπαγγελλομένου][1] și întru nădejde ducând, căci pomul vieții [este] pofta cea bună.

13. Cine disprețuiește lucrul, va fi disprețuit de către el, dar cel care se teme de poruncă, acela este sănătos. Fiului viclean nimic bun [nu] îi va fi, dar slujitorului înțelept cu ușurință îi vor fi lucrurile și se va îndrepta calea lui.

14. Legea înțeleptului [este] izvorul vieții, iar cel fără de înțelegere de cursă va muri.

15. Înțelegerea cea bună dă har, iar a cunoaște legea este a minții celei bune [τὸ δὲ γνῶναι νόμον διανοίας ἐστὶν ἀγαθῆς]. Și căile disprețuitorilor [sunt] întru pieire.

16. Tot cel priceput lucrează cu cunoaștere, iar cel nebun și-a împrăștiat răutatea lui [ὁ δὲ ἄφρων ἐξεπέτασεν ἑαυτοῦ κακίαν].

17. Împăratul cel îndrăzneț va cădea întru rele, iar Îngerul[2] cel credincios îl va izbăvi pe el [Ἄγγελος δὲ πιστὸς ῥύσεται αὐτόν].

18. Sărăcia și necinstea înlătură învățătura [πενίαν καὶ ἀτιμίαν ἀφαιρεῖται παιδεία], iar cel care păzește mustrările se va slăvi [ὁ δὲ φυλάσσων ἐλέγχους δοξασθήσεται].

19. Poftele celor evlavioși îndulcesc sufletul [ἐπιθυμίαι εὐσεβῶν[3] ἡδύνουσιν ψυχήν], iar faptele celor neevlavioși departe [sunt] de cunoaștere.

20. Cel care vine împreună [cu] cei înțelepți, înțelept va fi, iar cel care vine împreună [cu] cei nebuni se va cunoaște.

21. Pe cei care păcătuiesc îi vor urmări cele rele, iar pe cei Drepți îi va [vor] apuca cele bune.

22. Omul bun va moșteni pe fiii fiilor [săi], iar Drepților li se strânge/ tezaurizează [θησαυρίζεται] bogăția celor neevlavioși.

23. Drepții vor face ani mulți în avuție, iar cei nedrepți vor pieri pe neașteptate.

24. Cine cruță bățul, îl urăște pe fiul său [ὃς φείδεται τῆς βακτηρίας μισεῖ τὸν υἱὸν αὐτοῦ], iar cel care-l iubește, [acela] îl ceartă cu grijă [ὁ δὲ ἀγαπῶν ἐπιμελῶς παιδεύει].

25. Dreptul, mâncând, își satură sufletul lui, iar sufletele celor neevlavioși [sunt] sărăcite.


[1] Să facă asta și nu face.

[2] Biblia de la 1688 a ales să vorbească despre sluga împăratului. La fel a făcut și Biblia de la Blaj din 1795.

[3] În Biblia de la 1688 s-a tradus greșit acest cuvânt și a rezultat contrariul afirmației scripturale: „poftele necuraților îndulcesc sufletul”. Însă e vorba nu de necurați sau de neevlavioși, ci de cei evlavioși.

Did you like this? Share it: