1. Femeile înțelepte au zidit case, iar cea nebună a dărâmat-o [cu] mâinile ei.

2. Cel care merge drept se teme de Domnul, iar cel care este stricat [în] căile lui se va necinsti.

3. Din gura celor nebuni [iese] băț de ocară, dar buzele înțelepților îi păzește [păzesc] pe ei.

4. [În] care nu sunt boi, ieslele [sunt] curate, dar [în] care [sunt] multe roade, vădită [este] tăria boului.

5. Martorul credincios nu minte, dar martorul nedrept aprinde minciuni [ἐκκαίει ψεύδη].

6. Căuta-vei înțelepciunea la cei răi și nu o vei afla, dar simțirea lângă cei înțelepți [este] ușoară.

7. Toate [sunt] împotriva omului nebun, dar armele simțirii [sunt] buzele înțelepte.

8. Înțelepciunea celor pricepuți va cunoaște căile lor, dar nebunia nebunilor [se află] în înșelare [ἄνοια δὲ ἀφρόνων ἐν πλάνῃ].

9. Casele celor fărădelege vor fi datoare [cu] curăția [οἰκίαι παρανόμων ὀφειλήσουσιν καθαρισμόν], dar casele Drepților [sunt] plăcute[1].

10. Inima omului simțitor [este] supărătoare sufletului său [καρδία ἀνδρὸς αἰσθητική λυπηρὰ ψυχὴ αὐτοῦ], iar când are să se veselească, nu se amestecă cu ocara.

11. Casele celor neevlavioși se vor nimici și corturile celor care se îndreptează vor sta.

12. Există calea care pare a fi dreaptă pentru oameni [ἔστιν ὁδὸς ἣ δοκεῖ ρθ εἶναι παρὰ ἀνθρώποις], dar sfârșiturile ei vine [vin] întru fundul Iadului [τὰ δὲ τελευταῖα αὐτῆς ἔρχεται εἰς πυθμένα ᾍδου].

13. În veselii nu se amestecă mâhnirea, iar sfârșiturile bucuriei vin întru plângere.

14. [Din] căile lui se va umple cel îndrăzneț la inimă [θρασυκάρδιος], iar din gândurile lui omul cel bun.

15. Cel fără de răutate crede tot cuvântul, iar cel priceput vine întru pocăință.

16. Înțeleptul, temându-se, s-a abătut de la rău, iar nebunul, nădăjduind lui, se amestecă [cu] cel fărădelege.

17. Cel iute la mânie [ὀξύθυμος] face [lucruri] cu nechibzuință [μετὰ ἀβουλίας], iar omul înțelept multe îndură [ἀνὴρ δὲ φρόνιμος πολλὰ ὑποφέρει][2].

18. Cei nebuni vor împărți răutatea, iar cei pricepuți vor înțelege simțirea [οἱ δὲ πανοῦργοι κρατήσουσιν αἰσθήσεως].

19. Cei răi vor aluneca[3] înaintea celor buni, iar cei neevlavioși vor sluji [la] ușile Drepților.

20. Prietenii îi vor urî pe prietenii săraci, iar prietenii celor bogați [sunt] mulți.

21. Cel care îi necinstește pe săraci păcătuiește, iar cel care îi miluiește pe cei săraci [este] fericit.

22. Rătăcindu-se lucrează cele rele, iar mila și adevărul le lucrează cei buni. Nu cunosc mila și credința ziditorii de cele rele [τέκτονες κακῶν], iar milosteniile și credințele [sunt] lângă ziditorii celor bune [τέκτοσιν ἀγαθοῖς].

23. Cel care se îngrijește în[tru] totul este îmbelșugat, iar cel dulce și fără durere în lipsă va fi.

24. Cununa înțelepților [este] pricepută, iar plăcerea celor nebuni [este] rea.

25. Martorul credincios va izbăvi de rele sufletul [tău], dar cel viclean aprinde minciuni.

26. În frica Domnului [este] nădejdea tăriei, iar fiilor lui le pleacă sprijinul.

27. Porunca Domnului [este] izvorul vieții și [ea] face a te abate din cursa morții.

28. În mult neam [este] slava împăratului și în părăsirea poporului [este] zdrobirea stăpânirii [ἐν δὲ ἐκλείψει λαοῦ συντριβὴ δυνάστου][4].

29. Bărbatul mult-răbdător [μακρόθυμος] [este] mult în înțelegere, iar cel tare [dar] puțin la suflet [ὀλιγόψυχος] [este] nebun.

30. Bărbatul cel blând la mânie [este] doctorul inimii [πραΰθυμος ἀνὴρ καρδίας ἰατρός] [sale], iar molia oaselor [este] inima simțitoare [σὴς δὲ ὀστέων καρδία αἰσθητική].

31. Cel care îl înșală pe cel sărac Îl întărâtă pe Cel care l-a făcut pe el, iar cel care Îl cinstește pe El îl miluiește pe cel sărac.

32. În[tru] răutatea lui va fi lepădat cel neevlavios, iar cel care a nădăjduit [în Domnul] a lui cuvioșie [ὁσιότητι] [este] dreaptă.

33. În inima bărbatului bun [este] înțelepciunea, iar în inima celor nebuni nu este distingere/ discernere [οὐ διαγινώσκεται].

34. Dreptatea înalță poporul [δικαιοσύνη ὑψοῖ ἔθνος] și împuținează păcatele neamurilor.

35. Plăcut [este] împăratului slujitorul cugetător și [întru] a lui bună schimbare își înlătură necinstea.


[1] Înaintea Domnului.

[2] În viața lui.

[3] În păcat.

[4] Stăpânirea asupra unei țări se pierde, când conducătorul acelei țări ajunge indiferent față de nevoile poporului său.

Did you like this? Share it: