1.

2. Toate faptele celui smerit [sunt] văzute la Dumnezeu [πάντα τὰ ἔργα τοῦ ταπεινοῦ φανερὰ παρὰ τῷ Θεῷ], iar cei neevlavioși vor fi nimiciți în ziua cea rea.

3.

4.

5. Necurat [este] la Dumnezeu tot cel înalt cu inima [ἀκάθαρτος παρὰ θεῷ πᾶς ὑψηλοκάρδιος][1], iar [asupra] mâinii mâinile aruncând cu nedreptate, nu va fi nevinovat.

6.

7. Începutul căii celei bune [este] a face cele drepte și plăcute [sunt] la Dumnezeu mai mult decât a jertfi jertfe.

8. Cel care Îl caută pe Domnul va afla cunoaștere cu dreptate, iar cei care cu dreptate Îl caută pe El vor afla pace.

9. Toate lucrurile Domnului [sunt] cu dreptate, iar cel neevlavios este ținut pentru ziua cea rea [φυλάσσεται δὲ ὁ ἀσεβὴς εἰς ἡμέραν κακήν].

10. Prezicere [μαντεῖον] [este] pe buzele împăratului și în judecată nu are să se rătăcească gura lui.

11. Coborârea balanței [cântarului] [este] dreptate la Dumnezeu, iar faptele Lui [sunt] greutăți drepte[2].

12. Urâciune [este] împăratului cel care face cele rele, căci cu dreptate se pregătește tronul domniei.

13. Plăcute [sunt] împăratului buzele cele drepte, iar cuvintele cele drepte este [sunt] iubit[e].

14. Mânia împăratului [este] Îngerul morții [θυμὸς βασιλέως Ἄγγελος θανάτου], iar omul înțelept îl va domoli pe el[3].

15. În lumina vieții [este] fiul împăratului, iar cei plăcuți ai lui [sunt] ca norul întârziat [ὥσπερ νέφος ὄψιμον].

16. Cuiburile înțelepciunii [νοσσιαὶ σοφίας] [sunt] mai dorite [decât] aurul, iar cuiburile înțelegerii [νοσσιαὶ φρονήσεως] [sunt] mai dorite decât argintul.

17. Cărările vieții se abat de la rele, iar lungimea vieții [sunt] căile dreptății. Cel care primește înțelepciunea în cele bune va fi, iar cel care păzește mustrările se va înțelepți. Care își păzește căile lui, își păzește sufletul său, și, iubindu-și viața lui, își va înfrâna gura sa.

18. Înainte de pieire îndreaptă ocara și înaintea trupului mort [este] gândirea cea rea.

19. Mai bun [este] cel blând la mânie cu smerenie [κρείσσων πραΰθυμος μετὰ ταπεινώσεως] decât [cel] care împarte prăzile cu cei obraznici.

20. Cel priceput în[tru] lucruri [este] descoperitorul celor bune și nădăjduind în Dumnezeu[, el este] fericit.

21. Pe cei înțelepți și pricepuți, [păcătoșii] îi numesc „lipsiți de valoare [φαύλους]”, iar cei dulci în cuvânt [și] mai multe [lucruri rele] vor auzi.

22. Izvorul vieții [este] al celor care au dobândit gândirea, iar nebunilor le este rea învățătura.

23. Inima înțeleptului le va înțelege pe cele din gura lui și pe buze[le sale] va purta chibzuiala [ἐπιγνωμοσύνην].

24. Faguri de miere [sunt] cuvintele cele bune [κηρία μέλιτος λόγοι καλοί], iar dulceața lor [este] vindecarea sufletului [γλύκασμα δὲ αὐτῶν ἴασις ψυχῆς].

25. Există căi care par omului a fi drepte [εἰσὶν ὁδοὶ δοκοῦσαι εἶναι ὀρθαὶ ἀνδρί] și totuși sfârșiturile lor se văd întru fundul Iadului [τὰ μέντοι τελευταῖα αὐτῶν βλέπει εἰς πυθμένα ᾍδου].

26. Omul în[tru] osteneli ostenește lui și își grăbește a lui pieire, dar cel necinstit în gura lui își poartă pieirea.

27. Omul nebun își sapă lui cele rele și pe buzele lui își adună foc.

28. Omul necinstit trimite cele rele și luminătorul de viclenie [λαμπτῆρα δόλου] aprinde celor răi și se separă de prieteni.

29. Omul fărădelege își ispitește prietenii și îi duce pe ei pe căi [care] nu [sunt] bune.

30. Întărind ochii lui socotește cele stricate și hotărăște buzele lui toate cele rele. [Căci] acesta este cuptorul răutății.

31. Cununa laudei [este] bătrânețea [στέφανος καυχήσεως γῆρας] și [ea] în căile dreptății se află.

32. Mai bun [este] omul îndelung-răbdător [decât] cel tare, iar cel care își înfrânează urgia [este] mai bun [decât] cel care cuprinde cetatea.

33. La piepturile [lor] va veni [vor veni] toți cei nedrepți, iar de la Domnul [sunt] toate cele drepte.


[1] Tot cel mândru.

[2] Se referă la greutățile drepte ale cântarului nemăsluit, nefalsificat.

[3] Pe împăratul mâniat.

Did you like this? Share it: