Eufrosin Poteca, Scrieri filosofice, ed. critică, text stabilit, studiu introd., note și bibliografie de Adrian Michiduță, în col. Biblioteca de filosofie românească, Ed. Aius, Craiova, 2008, 380 p.

***

Arhim. Eufrosin Poteca a trăit între 1786-1858, cf. p. 5, adormind la 10 decembrie 1858, la Mănăstirea Gura Motrului, la vârsta de 72 de ani[1].

Și în lucrarea de față s-au tipărit cele două cursuri de filosofie ale Părintelui Eufrosin, dintre anii 1825-1832, ținute la Școala Sfântul Sava din București, cât și pagini autobiografice, p. 5. Și, pentru prima oară, s-au editat, necenzurate, Însemnările autobiografice. Ideile faptelor mele pă anul 1828 până la aprilie 1829, p. 5. Pentru că în 1943, când filosoful C. Rădulescu-Motru a publicat această scriere a lui Poteca, „Academia Româ a intervenit cerându-i expres să cenzureze paginile în care călugărul Eufrosin Poteca povestește iubirea lui cu unguroaica Cati dintr-o casă de toleranță de la Budapesta”, p. 5.

Dr. Adrian Michiduță a găsit manuscrisul românesc 1564 din arhiva lui Motru și paginile cenzurate din manuscris sunt paginile 43-48, cf. p. 6.

Iar cartea de față este „un omagiu adus lui Eufrosin Poteca la împlinirea a 150 de ani de la moartea sa”, p. 7.

Studiul lui Adrian Michiduță e între p. 9-43 și poartă titlul Filosofia lui Eufrosin Poteca. Având ca motou spusa lui Ion Zamfirescu, că Poteca a fost „un popularizator și un entuziast al ideilor filosofice” și nu „un gânditor original”, p. 9.

Gheorghe Lazăr a fost profesor la Școala Sfântul Sava din București între 1818-1822, timp de 4 ani de zile, și pentru el profesoratul era „o chemare”, p. 10.

Și Gheorghe Lazăr a predat Filosofia și Matematica la Sfântul Sava, p. 10, pentru că studiase filosofia la Viena, p. 10. I. Eliade Rădulescu a fost elevul lui Gheorghe Lazăr, p. 11, iar Gheorghe Lazăr l-a introdus pe Kant la Colegiul Sfântul Sava din București, p. 11.

Părintele Eufrosin Poteca s-a născut în 1786 în satul Nucșoara, plaiul Telejăn, din Prahova, iar părinții lui erau muncitori plugari, p. 13. Numele său de mirean era Radu, iar pe tatăl său îl chema Dimitrie Poteca, pe când, pe mama lui, o chema Polixenia, p. 13.

Radu Poteca devine Monah în 1806, la Mănăstirea Neamț și primește numele de Eufrosin, p. 14. Devine Ierodiacon pe 28 martie 1809 și pe 21 ianuarie 1813 Ieromonah la Paraclisul Mitropoliei din București, p. 14. În 1818, inginerul Gheorghe Lazăr îl cheamă la Școala Sfântul Sava pentru a preda Cursul de Geografie și Cursul de Religiune, p. 14.

În martie 1820 e trimis la studii, la Pisa, în Italia, dimpreună cu Constantin Murariu, Ion Pandele și Simion Marcovici, p. 14. În Italia, Părintele Eufrosin Poteca studiază Filosofia, Teologia, Dreptul, Istoria, Astronomia, Geografia și altele, p. 14-15.

Din 12 septembrie 1823, cei 4 au fost trimiși la Paris, Poteca stând la Paris între 1823-1825, unde studiază Filosofia, Teologia, Istoria, Științele exacte, Limbile clasice și moderne, p. 15.

Gheorghe Lazăr îl aduce la catedra de filosofie pe Poteca, din anul 1825, Poteca preferându-l pe J. J. Rousseau, p. 15-16. Și Părintele Eufrosin Poteca „stăpânea temeinic problemele filosofiei timpului [său], era un spirit critic și un vorbitor cu resurse variate și plin de patos”, p. 16.

Și pentru că nu avea manual de filosofie, el traduce cărți teologice, prima traducere din limba greacă fiind o carte teologică a lui Dimitrie Darvari Macedoneanul, p. 16-17. Și în prefața acestei traduceri, Părintele Eufrosin spune că limba română este „una din fetele limbii latinești”, p. 17.

În 1826, Poteca tipărește la București Cuvinte panegirice și moralnice, p. 18. În septembrie 1828 publică Filosofia cuvântului și a năravurilor, iar în 1832 Enhirid[ion], p. 18-19.

Din 1846 devine cenzorul cărților la Mitropolia din București, p. 21. În 1830 devine Arhimandrit, p. 22 și este Egumen (în greacă cuvântul este Igumenos [Ηγούμενος][2]) al Mănăstirii Gura-Motrului, în jud. Mehedinți, între 1832-1858, p. 22. Postul său de profesor de Filosofie, de la Sfântul Sava, a rămas 10 ani vacant, până în 1842, când a fost ocupat de August Treboniu Laurian, p. 22, pseudonimul lui Augustin Trifan[3].

Ca „patriot adevărat, Eufrosin Poteca a militat pentru luminarea poporului prin carte și înlăturarea nedreptăților sociale”, p. 24.

Din n. 20, p. 24, aflăm că se numea Eufrosin Dimitrie Poteca.

Moare la 72 de ani de „boala nădufului” și a fost înmormântat sub streașina din dreapta a Bisericii Mănăstirii din Gura Motrului[4], p. 24.

De la Serafim, Iconomul Mănăstirii, aflăm că Părintele Eufrosin Poteca a murit într-o zi de miercuri, la ora 14, după o boală foarte grea de 6 săptămâni. Și a fost îngropat într-o zi de vineri, dimineața, p. 25.

Radu Popescu, secretarul personal al Părintelui Eufrosin, a rostit predica la Înmormântare, p. 25. Iar pe piatra mormântului, din marmură, s-a cioplit un epitaf scris de Ion Heliade Rădulescu: „Aici cu trupul zace/ Eufrosin Cuviosul./ Cu sufletul e-n ceruri,/ Cu mintea-n cele scrise./ Cu numele în școale,/ In inima Junimei./ Te bucură Eufrosin/ Potecile biruinței/ Înguste și spinoase/ Știuși a le străbate,/ A-i onorat viața de Preot, de Profesor/ D-Apostol al lui Hristos!”, p. 25-26.

Însă, conform lui Gh. Adamescu-Lazăr, „Poteca și Laurian vor fi totdeauna amintiți…fiindcă ei, prin cărțile lor românești, au făcut primii pași pentru stabilirea terminologiei științifice și a limbajului filosofic”, p. 26.

Căci Eufrosin Poteca a fost „primul profesor de Filosofie” al României, p. 26.

Poteca, spune Michiduță, a fost influențat de Bossuet[5], p. 26.

Între p. 45-51 avem o prelegere a lui Motru rostită la ședința din 12 februarie 1943 a Academiei Române, p. 45. Editorul cărții a preluat-o din Analele Academiei Române. Memoriile secțiunii literare, seria a III-a, tomul al XII-lea, mem. 2, cf. p. 44.

Și Motru spune despre Poteca că „a dus o viață de filosof singuratic”, p. 49, și „n-a făcut parte din niciun partid și poate nici prieteni sinceri n-a avut”, p. 49. Iar Sinodul de la București l-a ținut departe, pentru ca să nu fie hirotonit Episcop, Episcopii aleși la Râmnic, Argeș și Buzău fiind „cu mult inferiori lui”, p. 51.

Însemnările sale autobiografice încep în p. 53 și sunt în nr. de 7, cf. p. 53.  Și aici ne spune că a fost îndrăgostit de o tânără de 15 ani, p. 55. El a avut numai surori, p. 56. Însemnările le scria la vârsta de 41 de ani, p. 56.

În p. 61 ne spune cum i-a stricat predica ÎPS Grigorie, pe care Poteca îl considera plin de „varvarie [barbarie, asprime]”, p. 62.

Vin rușii, în București, pe la Colintina, p. 73. Scria Peșta în loc de Pesta, p. 77. Amintește de podul Calicilor, p. 81.

„o jale nespusă”, p. 81; amintește de PS Vasile Moga, p. 83. Nu știa germana sau ungara…și ar fi vrut să le cunoască „ca să pociu vorbi cu fetele, care mi era[u] foarte dragi”, p. 84. În p. 85 începe să vorbească despre cum s-a îndrăgostit de „ungareză”, de unguroaica care se numea Anina.

În p. 90-91, Părintele Eufrosin Poteca vorbește în mod voalat despre cum s-a culcat cu  prostituata Cati, care avea 18 ani. Era „tânără și frumoasă ca o floare, avea și un temperament ceresc, cu totul după gustul mieu. Din gură pare că-i curgea miere și lapte. La despărțire ea nu-mi ceru nimic; precum obicinuiesc [curvele] cele de obște, eu iarăș gândind că era nobil, îi lăsaiu puțin oarece ca să dea la ceia ce păzea casa aceia [de toleranță]”, p. 91. Însă, în loc să simtă mustrări de conștiință pentru păcatul său, Părintele Eufrosin ne spune: „eram plin de bucurie, plin de Duh și de plăcere, nu mă săturam de citit și de scris. Și încă mai înainte de această întâmplare cu o săptămână fusesem bolnav: întâlnirea ei îmi goni toată boala și toată durerea, pentru care nu știam cum mai bine să mulțămesc lui Dumnezeu”, p. 91.

După 5 zile o vizitează din nou pe Cati, p. 91. Însă Cati se îmbolnăvește, p. 92. Însă în p. 93 își vine în fire: „degrab am văzut greșala mea de a mă supune acelei fete împătimit de dragostea ei; dar știind că nu voiu să rămâiu multă vreme în Peșta [Pesta = Budapesta], am voit să învăț mai bine patima amorului, ca știind eu prin [în]cercare, să pociu vreodată a îndrepta și pre alții”, p. 93-94.

Însă, între timp, a diortosit o carte, a citit două în franceză, a început să învețe gramatica germană, audia un profesor universitar de Filosofie, p. 95. Considera universitatea din Pesta mult mai bună decât cea din Pisa, p. 95, iar în Pesta erau catolici, evanghelici (luterani și calvini), ortodocși și uniți cu romano-catolicii, p. 96. Și însemnările intime se termină în p. 97, semnându-le în „Peșta, pe 4 aprilie 1829, stil nou”, p. 97, ca „Evfrosin Ierom[onah] Poteca”, p. 97.

Începând cu p. 99, editorul cărții include cartea lui Ion Vîrtosu, Pagini din autobiografia lui Efrosin Poteca, publicată la Tipografia Cărților Bisericești, din București, în 1937, cf. p. 98.

E vorba de anii 1846-1851 ai Părintelui Eufrosin și paginile autobiografice sunt incluse în manuscrisul 18, din colecția lui M. Gaster, din Biblioteca Academiei Române, p. 98. Aflăm dintr-o însemnare a Părintelui Eufrosin că știa română, greacă, latină, italiană și franceză și că a studiat Gramatică, Geografie, Istorie, Logică, Morală, Filosofie, Drept și Teologie, p. 99.

Paginile autobiografice sunt de pe la vârsta de 60 de ani, p. 100. Poteca era rusofil, p. 100, n-a privit cu simpatie revoluția de la 1848, p. 101, Regulamentul organic a adus dări împovărătoare pentru români, p. 101.

Însemnările autobiografice, editate de Ion Vîrtosu, încep în p. 102. A făcut 20 de băi calde cu tărâțe de grâu și săpun și bea un medicament format din zer scos din lapte fiert, peste care amesteca cicoare, păpădie, dreagaveiu [dragavei] și coada șoricelului, p. 104. Bea acest medicament dimineața și avea 3 ieșiri la veceu, după care bea cafea cu lapte, p. 104-105.

Pe 23 martie 1848, în zi de Paști, a fost un mare incendiu în București, care „a mistuit la 3.000 [de] case, multe hanuri și multe biserici”, p. 105. Și incendiul a pornit de la un fiu de boier, care a tras cu pistolul pe timp de „vânt furios”, p. 105.

Vine Soliman Pașa la București, cu mulțime de turci, în timp ce prințul Gheorghe Bibescu fugise la Brașov, p. 110. Iar când a venit generalul Liders cu 14 mii de ruși, școlile au rămas închise, pentru că se căutau preoții și profesorii revoluționari, p. 112.

În 1849, toate Episcopiile erau vacante, p. 113, iar Părintele Eufrosin era trimis la „15 poște departe de București”, la Mănăstirea Motrului, p. 113.

Rușii merg în Transilvania, pentru că ungurii făcuseră „multe cruzimi asupra Rumânilor și Sașilor ce rămăseseră credincioși, supuși la înpăratul Austrii”, p. 114.

În iunie 1848, Părintele Eufrosin spune că a fost bolnav de holeră, p. 119. Și tot în p. 119 amintește de pitarul Sache de la Mitropolia din București. Eu am avut un câine mic, negru, care se numea Sache…și care a trăit alături de o cățelușă, tot de talie mică, numită Lola.

La 1848, Părintele Eufrosin avea 6.000 de galbeni, p. 119. Și banii i-au fost furați, crede el, de pitarul Sache, care era boier, p. 119.

Părintele Eufrosin a fost chemat la București pentru alegerea noilor Episcopi. Alegerea a avut loc pe 14 septembrie 1850 și atunci au fost aleși PS Nifon pentru Râmnic, Sfântul Calinic Cernicanul pentru  Buzău și Climent Găiseanul pentru Argeș, p. 128. Pe 15 septembrie 1850 au fost aleși Nifon ca Mitropolit, întărit de voievod, Sfântul Calinic pentru Râmnic și Climent pentru Argeș, p. 128-129. Iar pe Filoteu pentru Buzău, p. 129.

Și Efrosin Poteca a fost atunci candidat pentru a fi hirotonit Episcop, dar „nici măcar o bilă”, p. 129,  nu a fost pentru el, adică nu l-a votat nimeni.  Însă, spune el, „dar nici eu nu făgăduisem la nimeni nimic, nici măcar nu mă rugasem de cineva să mă aleagă, căci sunt prea trecut în vârstă, și aici nu sunt așa plăcut, mai ales la călugări”, p. 129.

Și, deși Eufrosin Poteca era cel mai propriu pentru a fi ales Episcop, ne spune el cu amărăciune, „s-au ales alții, cei mai sus pomeniți, carii nu s-au străduit a învăța nici carte rumânească bine, necum altceva, afară de părintele Nifon, carele a cetit ceva franțuzește și grecește din limba vorbitoare”, p. 129.

Confesiunile sale se sfârșesc în p. 130, spunând că unul dintre Episcopii aleși este schimnic și că nu putea fi ales Episcop. Cred că se referă la Sfântul Calinic Cernicanul. Confesiunile le-a semnat pe 16 februarie 1851, p. 130.

Odată cu p. 131 încep discursurile și cuvântările filosofice. Citează din Bacon, p. 132-133.

 „Filosof este cine iubește și cercetează adevărul și dreptatea lucrurilor”, p. 146. Folosește estime pentru existență, p. 146; pledează pentru scrisul în limba română, p. 148; îi zice Ciceron lui Cicero, p. 149; spune sistemi pentru sisteme, p. 152.

Părintele Eufrosin îi considera pe români „strănepoții romanilor”, p. 176. Și spunea că poporul român e un popor „blagoslovit…întemeiat pre legea Evangheliei, care este cuvântul adevărului, al dreptății și al dragostei”, p. 176.

După pascalia Bisericii, de la facerea lumii și până la nașterea Domnului au fost 5.508 ani, p. 208.

Părintele Eufrosin Poteca a folosit sintagma „ființă triipostatică”, p. 212, 214. Dar folosea forma ecsterne pentru externe, p. 216. Folosea și adjectivul dogmatică. În sintagma „filosofia dogmatică”, p. 219.

filosofia, p. 222;  evreesc, p. 223; egiptenii antici s-au ocupat cu geometria și cu filosofia, p. 225; ghiauri înseamnă magi, p. 227; Manuil Kant, p. 270.

Din p. 275 avem o carte a lui Motru dedicată lui Poteca: Catehismul mititel al lui Eufrosin Poteca, publicată în 1940, cf. p. 274. Ea cuprinde un manuscris de 38 de pagini, scris de Părintele Eufrosin, care astăzi se află la BAR. Și cele 38 de pagini au titlul: Catehismul deplin, cuprinzând dogmele și tainele Bisericii Răsăritului, pentru învățătura pruncilor, alcătuit în București la 1833, cf. p. 275.

După prefața lui Motru, Catehismul Părintelui Eufrosin pentru copii începe din p. 284 a cărții. Și el are 12 capitole, p. 284-285, copiii fiind învățați despre existența, firea și cinstirea lui Dumnezeu, despre credința evanghelică, despre Preasfânta Treime, p. 284, despre cele 10 porunci, despre cele 7 Taine bisericești, despre Biserica Răsăritului/ Ortodoxă, despre învierea morților, despre Rugăciunea domnească (Tatăl nostru…), despre cele două porunci evanghelice și despre legea creștinească și împlinirea ei, p. 285.

Între p. 288-289 avem Crezul Bisericii. Și spune procede în loc de purcede, p. 289.

Rugăciunea domnească: textul și comentariu în p. 299-301.

hristiani pentru creștini, p. 306; preotesile pentru preotesele, p. 315; folosea adesea norod pentru popor, p. 322; marturul pentru martorul, p. 329.

Testamentul Părintelui Eufrosin Poteca e între p. 336-339. Și-a făcut testamentul când era trecut de 70 de ani, p. 336. A lăsat în urma sa 4.000 de galbeni și cărți catalogate pentru Colegiul Național Sfântul Sava din București, cf. p. 337-338. Hainele le-a împărțit monahilor din Mănăstirea sa, p. 338-339. Încă 100 de galbeni i-a dat pentru școala din satul Gura-Motrului și tot 100 pentru școala din satul Nucșoara, satul său natal, p. 339. Și-a semnat testamentul pe 10 decembrie 1856 și l-a iscălit ca arhimandrit, p. 339.

Boala de care a suferit Părintele Eufrosin: năduful sau astmul bronhic, p. 340.

Între p. 342-347 avem lisa cărților rămase de la el, care erau în română, greacă, latină, franceză și italiană. Între p. 348-362, autorul a prezentat sursele cărții sale. De unde a preluat fiecare text cuprins în cartea sa. Așa cum ar trebui să facă orice cercetător și editor de carte care vrea să fie respectat ca atare. Eu aș fi pus detaliile despre textele sursă la prima notă de subsol a fiecărei secțiuni în parte. Pentru că așa e corect! Cititorul trebuie să vadă imediat de unde ai preluat textul sau de unde l-ai tradus și nu să caute la spatele cărții după astfel de detalii neapărate.

Între p. 363-376 avem bibliografia scrierilor lui Eufrosin Poteca. Da, avem nevoie de astfel de cărți, ca cea de față! Munca de cercetare trebuie pusă în prim-plan și aruncată la coș impostura.


[1] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrosin_Poteca.

[2] Cf. https://el.wiktionary.org/wiki/ηγούμενος.

[3] Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/August_Treboniu_Laurian.

[4] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mănăstirea_Gura_Motrului.

[5] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Jacques-Bénigne_Bossuet.

Did you like this? Share it: