1. Mai bună [este] o bucățică de pâine [mâncată] cu plăcere, în pace [κρείσσων ψωμὸς μεθ᾽ ἡδονῆς ἐν εἰρήνῃ], decât o casă plină de multe bunătăți și nedrepte jertfe cu ceartă.

2. Slujitorul cugetător îi va prinde pe stăpânii cei nebuni și în[tre] frați va împărți părțile.

3. Precum se lămurește în cuptor argintul și aurul, așa [sunt] inimile cele alese [ἐκλεκταὶ καρδίαι] la Domnul.

4. Cel rău ascultă limba celor fărădelege, iar Dreptul nu ia aminte buzelor mincinoase.

5. Cel care batjocorește pe cel sărac Îl întărâtă pe Cel care l-a făcut pe el, iar cel care se bucură de cel care piere, nu va fi fără vină. Dar cel care are milă, va fi miluit [de Domnul].

6. Cununa bătrânilor [sunt] fiii fiilor [στέφανος γερόντων τέκνα τέκνων] [lor], iar lauda fiilor [sunt] părinții lor [καύχημα δὲ τέκνων πατέρες αὐτῶν]. A celui credincios [este] întreaga lume a banilor [τοῦ πιστοῦ ὅλος ὁ κόσμος τῶν χρημάτων], iar al necredinciosului [nu este] niciun obol [τοῦ δὲ ἀπίστου οὐδὲ ὀβολός][1].

7. Nu se va [vor] uni [cu] cel nebun buzele cele credincioase și nici [cu] cel Drept buzele cele mincinoase.

8. Răsplata celor care se folosesc de haruri [este] învățătura [μισθὸς χαρίτων ἡ παιδεία τοῖς χρωμένοις], iar care are să se întoarcă [la Domnul], va spori.

9. Care ascunde nedreptăți cercetează prietenia, iar care urăște a ascunde, se desparte de prieteni și de cei ai casei [lui].

10. Inima celui înțelept zdrobește amenințarea, iar cel nebun, biciuindu-se, nu înțelege[2].

11. Certuri ridică tot cel rău, iar Domnul îi va trimite lui Înger nemilostiv [Ἄγγελον ἀνελεήμονα].

12. Va cădea întru grijă omul cugetător [ἐμπεσεῖται μέριμνα ἀνδρὶ νοήμονι], iar cei nebuni vor gândi cele rele.

13. Care răsplătește cele rele pentru cele bune, [la acela] nu se vor muta cele rele din casa lui.

14. Începutul dreptății dă putere cuvintelor [ἐξουσίαν δίδωσιν λόγοις ἀρχὴ δικαιοσύνης] și merge [mai] înainte a lipsei ceartă și luptă [προηγεῖται δὲ τῆς ἐνδείας στάσις καὶ μάχη].

15. Care judecă [ca] Drept pe cel nedrept și ca nedrept pe cel Drept, [acela este] necurat și dezgustător la Dumnezeu.

16. Pentru ce au fost banii [la] cel nebun? Căci nu va putea să dobândească înțelepciune cel fără de inimă [ἀκάρδιος]. Care înaltă face casa lui, caută pieire [ὃς ὑψηλὸν ποιεῖ τὸν ἑαυτοῦ οἶκον ζητεῖ συντριβήν], iar cel care se încăpățânează să [nu] învețe, va cădea întru cele rele [ὁ δὲ σκολιάζων τοῦ μαθεῖν ἐμπεσεῖται εἰς κακά].

17. Întru toată vremea prieten să-ți fie ție! Iar frații să vă fie folositori în[tru] nevoi! Căci [pentru] aceasta harul îi naște [în această viață].

18. Omul nebun face zgomot și se bucură lui [ἀνὴρ ἄφρων ἐπικροτεῖ καὶ ἐπιχαίρει ἑαυτῷ], ca și cel care se face chezaș, [cu] chezășie, [pentru] prietenul său.

19. Cel iubitor de păcat se bucură de certuri [φιλαμαρτήμων χαίρει μάχαις].

20. Iar cel tare la inimă nu va întâmpina bunătăți, [pe când] omul schimbător la limbă[3] va cădea întru cele rele.

21. Iar inima celui nebun, [nu] și-a dobândit ei durere. Tatăl nu se veselește de fiul cel needucat, iar fiul cel înțelept veselește pe maica lui.

22. Inima veselindu-se [te] face a fi cu sănătate bună, iar omului îndurerat i se usucă oasele.

23. Celui care ia daruri în sânul [lui] cu nedreptate, nu îi sporesc căile, iar cel neevlavios se abate [de la] căile dreptății.

24. Fața pricepută [este] a omului înțelept [πρόσωπον συνετὸν ἀνδρὸς σοφοῦ], iar ochii nebunului [sunt] pe marginile pământului.

25. Urgia tatălui [este] fiul cel nebun [ὀργὴ πατρὶ υἱὸς ἄφρων] și durerea celei care l-a născut pe el [καὶ ὀδύνη τῇ τεκούσῃ αὐτοῦ].

26. Nu [este] bine a-l pedepsi pe omul cel Drept și nici cel Cuvios a plănui împotriva stăpânitorilor celor drepți.

27. Care șovăie să scoată un cuvânt greu [ῥῆμα σκληρόν] [este un om] înțelegător, iar cel îndelung-răbdător [este] un om înțelept.

28. Cel nebun, cerând înțelepciunea, [acest lucru] înțelepciune se va socoti, iar fără cuvânt/ mut făcându-se pe sine cineva, va părea a fi înțelept.


[1] Obolul, conform LS Greek Lexicon, reprezenta a 6-a parte dintr-o drahmă. Adică 0, 72 de grame prin rotunjire, pentru că o drahmă avea 4, 3 grame, și arăta astfel, cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Greek_drachma.

[2] Să facă voia lui Dumnezeu.

[3] Cel care se preface adesea pentru a-i putea înșela pe oameni. Cel care își schimbă glasul și atitudinea în funcție de conjuncturi.

Did you like this? Share it: