1.

2.

3. Nebunia omului nimicește căile lui și pe Dumnezeu Îl învinuiește [în] inima sa.

4. Avuția adaugă prieteni mulți, iar cel sărac se lipsește și de prietenul pe care îl are.

5. Mărturia mincinoasă nu va fi nepedepsită, iar cel care învinuiește cu nedreptate nu va scăpa.

6. Mulți slujesc fețele împăraților, iar tot cel rău se face ocară omului.

7. Tot [cel] care pe fratele sărac îl urăște și de prietenie departe va fi. Gând bun va apropia celor care l-au știut pe el, iar omul înțelept îl va afla pe el. Cel care face multe rele împlinește răutatea, iar care întărâtă cuvintele nu se va mântui.

8. Cel care câștigă înțelegerea se iubește pe sine, iar care păzește înțelegerea va afla cele bune.

9. Mărturia mincinoasă nu va fi nepedepsită, iar care are să aprindă răutatea va pieri de ea.

10. Desfătarea nu este folositoare celui nebun, iar dacă slujitorul are să înceapă [să conducă, atunci] cu ocară [v]a domni.

11. Omul milostiv [este] îndelung-răbdător, iar lauda lui vine peste a celor fărădelege.

12. Amenințarea împăratului [este] asemenea [cu] scrâșnirea [din dinți a] leului, iar ca roua pe iarbă, așa [este] veselia lui.

13. Rușinea tatălui [este] fiul cel nebun și nu [sunt] curate rugăciunile de la chiria însoțitoarei [καὶ οὐχ ἁγναὶ εὐχαὶ ἀπὸ μισθώματος ἑταίρας[1]].

14. Casă și avere împart părinții copiilor [οἶκον καὶ ὕπαρξιν μερίζουσιν πατέρες παισίν] [lor], iar de la Dumnezeu se unește femeia [cu] bărbatul [παρὰ δὲ Θεοῦ ρμζεται γυνὴ ἀνδρί][ei].

15. Lașitatea îl oprește pe cel hermafrodit [δειλία κατέχει ἀνδρογύναιον[2]], iar sufletul nelucrător va flămânzi [ψυχὴ δὲ ἀεργοῦ πεινάσει].

16. Care păzește porunca, își păzește sufletul său, iar care disprețuiește căile Lui, va pieri.

17. Împrumută lui Dumnezeu cel care îl miluiește pe cel sărac [δανίζει Θεῷ ὁ ἐλεῶν πτωχόν] și după darul lui i se va răsplăti lui.

18. Ceartă-l pe fiul tău, căci așa va fi [cu] bună nădejde! Și întru ocară [fiind], nu te înălța [cu] sufletul tău!

19. Omul cel rău gânditor [pentru] multe va fi pedepsit, iar dacă are să fie ucigaș și sufletul său se va adăuga.

20. Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău, ca înțelept să fii în cele din urmă ale tale!

21. Multe gânduri [sunt] în inima omului, dar sfatul Domnului rămâne întru veac.

22. Roada omului [este] milostenia [καρπὸς ἀνδρὶ ἐλεημοσύνη] și mai bun [este] săracul drept decât bogatul mincinos.

23. Frica Domnului [este] întru viața omului [φόβος κυρίου εἰς ζωὴν ἀνδρί], iar cel fără de frică va petrece în locuri [în] care cunoașterea nu supraveghează [ὁ δὲ ἄφοβος αὐλισθήσεται ἐν τόποις οὗ οὐκ ἐπισκοπεῖται γνῶσις].

24. Cel care își ascunde mâinile cu nedrepte întru sânul lui, nici [la] gură nu are să le ducă pe ele.

25. Plaga biciuindu-se, cel nebun mai priceput se face, iar dacă ai să-l mustri pe omul înțelept, [el] va înțelege simțirea.

26. Cel care îl necinstește pe tată și se leapădă de maica lui, se va rușina și ocărât va fi.

27. Fiul, părăsind să păzească învățătura tatălui [său], se va obișnui [cu] cuvinte rele.

28. Cel care se face chezaș [pentru] copilul cel nebun batjocorește dreptatea, iar gura celor neevlavioși va înghiți judecățile.

29. Se pregătesc bice celor nedisciplinați și pedepse umerilor celor nebuni.


[1] Biblia de la 1688 îi spune curvă acestei însoțitoare.

[2] Forma ἀνδρογύναιον este unică în LXX. E un adjectiv în Ac.

Did you like this? Share it: