1. Neînfrânat [este] vinul și desfrânată e beția, iar tot cel unit [cu] ea nu va fi înțelept.

2. Nu se deosebește amenințarea împăratului de mânia leului, iar cel care îl întărâtă pe el păcătuiește întru sufletul său.

3. Slava omului [este] de a se întoarce [de la] ocări, iar tot cel nebun [cu] astfel de [lucruri] se înfășoară.

4. Ocărându-se, leneșul nu se rușinează, și la fel [este] cel care împrumută grâu la seceriș.

5. Apă adâncă [este] sfatul în inima omului, iar omul înțelept o va scoate pe ea.

6. Mare om și cinstit [este] bărbatul milostiv, iar bărbat credincios [este] lucru [cu anevoie] să afli.

7. Care trăiește fără pată, în dreptate, fericiți pe fiii lui îi va lăsa.

8. Când împărat drept are să șadă pe tron, [atunci] nu se împotrivește în ochii lui tot răul.

9. Cine se va lăuda a avea inima curată? Sau cine va îndrăzni să spună a fi [că este] curat de păcate? Vorbind de rău pe tată sau pe mamă se va stinge luminătorul [din el] și pupilele ochilor lui vor vedea întuneric. Partea râvnind întâi, în cele din urmă nu va fi binecuvântată. Să nu zici: „Voi plăti vrăjmașului!”, ci îndură-L pe Domnul, ca să îți ajute ție!

10. Greutatea mare și mică, și măsurile duble, și amândouă [sunt] necurate înaintea Domnului.

11. Și cel care le face pe ele, în obiceiurile lui se va împiedica. Tânărul[, dacă merge] cu cel Cuvios, [atunci] și calea lui [este] dreaptă.

12. Urechea aude și ochiul vede, și amândouă [sunt] lucrurile Domnului.

13. Nu iubi a vorbi de rău, ca să nu fii înlăturat, [ci] deschide ochii tăi și te satură de pâini!

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23. Urâciune [este] Domului greutatea dublă și balanța vicleană nu [este] bună înaintea Lui.

24. De la Domnul se îndreptează pașii omului, iar cel muritor cum are să înțeleagă căile Lui?

25. Capcană [îi este] omului să sfințească repede ceva ale sale, căci după [ce] se roagă, ajunge a se pocăi.

26. Vânturătorul [λικμήτωρ] celor neevlavioși [este] împăratul înțelept și [el] va pune roată peste ei.

27. Lumina Domnului [este] suflarea oamenilor [φῶς Κυρίου πνοὴ ἀνθρώπων], care cercetează cămările pântecelui [ὃς ἐρευνᾷ ταμίεια κοιλίας].

28. Milostenia și adevărul [sunt] paza împăratului și vor înconjura în dreptate tronul lui.

29. Podoaba tinerilor [este] înțelepciunea, iar slava celor bătrâni [sunt] bătrânețile [πολιαί].

30. Loviturile feței și distrugerile se întâlnesc [la] cei răi[, cât] și plăgile întru cămările pântecelui.

Did you like this? Share it: