Parimiele lui Salomon, cap. 21, cf. LXX

1. Ca mișcarea apei, așa este inima împăratului în mâna lui Dumnezeu [ὥσπερ ὁρμὴ ὕδατος οὕτως καρδία βασιλέως ἐν χειρὶ Θεοῦ], Care, dacă vrând să facă un semn, acolo a înclinat-o pe ea [Οὗ ἐὰν θέλων νεύσῃ ἐκεῖ ἔκλινεν αὐτήν][1].

2. Tot omul[ului] i se pare [întru] sine [că este] Drept [πᾶς ἀνὴρ φαίνεται ἑαυτῷ Δίκαιος], dar Domnul îndreptează inimile [κατευθύνει δὲ καρδίας Κύριος] [oamenilor].

3. A face cele drepte și a spune adevărul [sunt] plăcute la Dumnezeu mai mult decât sângele jertfelor.

4. Înălțat cu mintea în[tru] ocară [este] cel îndrăzneț cu inima [μεγαλόφρων ἐφ᾽ ὕβρει θρασυκάρδιος], iar păcatul [este] luminătorul celor neevlavioși [λαμπτὴρ δὲ ἀσεβῶν ἁμαρτία].

5.

6. Cel care lucrează comori deșarte [cu] limbă mincinoasă, [acela] aleargă în cursele morții [διώκει ἐπὶ παγίδας θανάτου].

7. Pieirea celor neevlavioși va fi primită, căci nu vor a face [să facă] cele drepte.

8. Către cei stricați căi stricate trimite Dumnezeu, căci curate și drepte [sunt] lucrurile Lui.

9. Mai bine [este] a locui în[tr-un] ungher [în] aer liber decât în cele văruite cu nedreptate și în casă necurată.

10. Sufletul neevlavios nu va avea milă de la niciunul [dintre] oameni.

11. Pedepsindu-se cel neînfrânat, mai priceput se face cel fără de răutate, iar înțelegând, înțeleptul va primi cunoaștere.

12. Cel Drept înțelege inimile celor neevlavioși și îi defaimă pe cei neevlavioși în cele rele.

13. Care își astupă urechile [ca] să nu-l audă pe cel slab, și el va striga și nu va fi cel care să-l audă.

14. Darea pe ascuns întoarce urgiile[2], iar cel care precupețește darurile ridică [asupra lui] mânie tare[3].

15. Veselia celor Drepți [este] a face judecată, iar cel Cuvios [este] „necurat” lângă făcătorii de rău.

16. Bărbatul, rătăcindu-se din calea dreptății, [dacă se pocăiește] în adunarea uriașilor se va odihni [ἐν συναγωγῇ γιγάντων ἀναπαύσεται].

17. Bărbatul cel sărac iubește veselia [ἀνὴρ ἐνδεὴς ἀγαπᾷ εὐφροσύνην], iubind vinul și uleiul întru bogăție [φιλῶν οἶνον καὶ ἔλαιον εἰς πλοῦτον],

18. iar murdăria celui Drept [este] cel fărădelege.

19. Mai bine [este] a locui în pământ pustiu [κρεῖσσον οἰκεῖν ἐν γῇ ἐρήμῳ] decât cu femeia bătăușă și vorbăreață și iute la urgie [ἢ μετὰ γυναικὸς μαχίμου καὶ γλωσσώδους καὶ ὀργίλου].

20. Comoară plăcută se va odihni în gura celui înțelept [θησαυρὸς ἐπιθυμητὸς ἀναπαύσεται ἐπὶ στόματος σοφοῦ], iar bărbații cei nebuni o vor înghiți pe ea.

21. Calea dreptății și a milosteniei va afla viață și slavă.

22. [În] cetăți tari a călcat cel înțelept și a dărâmat fortăreața în care au nădăjduit cei neevlavioși.

23. Care păzește gura lui și limba, [acela] ferește de suferință adâncă sufletul lui.

24. Îndrăznețul și încăpățânatul și lăudărosul molimă [λοιμὸς] se cheamă, iar care ține minte răul [este om] fărădelege.

25. Poftele îl omoară pe cel leneș [ἐπιθυμίαι ὀκνηρὸν ἀποκτείνουσιν], căci nu aleg mâinile lui a face ceva.

26. Cel neevlavios poftește toată ziua poftele cele rele, iar cel Drept are milă și se îndură din belșug.

27. Jertfele celor neevlavioși [sunt] urâciune Domnului, căci [ei] și [cu] fărădelege le aduc pe ele.

28. Mărturia mincinoasă va pieri, iar bărbatul ascultător va vorbi păzindu-se.

29. Bărbatul cel neevlavios fără de rușine stă [înaintea] feței [tale], dar [când vine vorba de] cel drept, acela înțelege căile sale.

30. Nu este înțelepciune, nu este bărbăție, nu este sfat în cel neevlavios.

31. Calul [este] pregătit în ziua războiului, dar de la Domnul [este] ajutorul.


[1] Se referă la inima împăratului.

[2] Lui Dumnezeu.

[3] A lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *