1. Dacă ai să șezi a mânca la masa stăpânitorilor, înțelege cu mintea pe cele care se pun înaintea ta!

2. Și pune mâna ta, știind că acestea trebuie [ca] tu să pregătești!

3. Iar dacă ești nesățios[1], nu pofti mâncărurile lui, căci acestea ține [țin] de viața mincinoasă!

4. Nu te întinde, sărman fiind, [cu] cel bogat și [cu] gândul tău fii depărtat [de el]!

5. Dacă ai să apropii ochiul tău de el, nicăieri [nu] va veni. Căci i s-a[u] pregătit lui aripi ca de vultur și se întoarce întru casa celui care a stat înaintea lui[2].

6. Nu lua masa [cu] omul invidios, nici [nu] pofti mâncărurile lui!

7. Căci precum, dacă cineva are să înghită păr, așa mănâncă și bea [cu cel invidios].

8. Nici la tine [acasă] să [nu-]l duci pe el și să [nu] mănânci bucățica ta de pâine cu el. Căci o va vomita pe ea [ἐξεμέσει γὰρ αὐτὸν] și va pustii cuvintele tale cele bune [καὶ λυμανεῖται τοὺς λόγους σου τοὺς καλούς].

9. [Nu] spune nimic întru urechile celui nebun, ca nu cumva să batjocorească cuvintele tale cele înțelepte!

10. Să nu schimbi hotarele cele veșnice și întru averea celor orfani să nu intri.

11. Căci Cel care îi răscumpără pe ei, Domnul, este puternic și va judeca judecata lor împreună cu a ta [κρινεῖ τὴν κρίσιν αὐτῶν μετὰ σοῦ].

12. Dă întru învățătură inima ta și urechile tale le pregătește [întru] cuvintele simțirii!

13. Să nu te abții a pedepsi pruncul [μὴ ἀπόσχῃ νήπιον παιδεύειν], că dacă ai să-l lovești pe el [cu] toiagul, nu are să moară [ὅτι ἐὰν πατάξῃς αὐτὸν ῥάβδῳ οὐ μὴ ἀποθάνῃ][3].

14. Căci, într-adevăr, tu îl vei lovi pe el [cu] toiagul [σὺ μὲν γὰρ πατάξεις αὐτὸν ῥάβδῳ], dar sufletul lui din moarte îl vei izbăvi [τὴν δὲ ψυχὴν αὐτοῦ ἐκ θανάτου ῥύση][4].

15. Fiule, dacă inima ta are să se facă înțeleaptă, vei veseli și inima mea!

16. Și voi petrece [întru] cuvinte buzele tale către buzele mele, dacă drepte au să fie.

17. Inima ta să nu râvnească [la] cei păcătoși, ci în frica Domnului fii toată ziua!

18. Căci, dacă ai să le păzești pe acestea, îți va [vor] fi ție nepoți[5], iar nădejdea ta nu se va îndepărta [de tine].

19. Ascultă, fiule, și fii înțelept și îndreptează gândurile inimii tale!

20. Nu fi bețiv [μὴ ἴσθι οἰνοπότης], nici [nu] te întinde [cu] întâlnirile [μηδὲ ἐκτείνου συμβολαῖς] și [nici cu] cumpărăturile de cărnuri [κρεῶν τε ἀγορασμοῖς]!

21. Căci tot bețivul și adulterul/ preacurvarul va [vor] sărăci [πᾶς γὰρ μέθυσος καὶ πορνοκόπος πτωχεύσει] și se va îmbrăca [cu haine] rupte și zdrențăroase tot cel somnoros [καὶ ἐνδύσεται διερρηγμένα καὶ ῥακώδη πᾶς ὑπνώδης][6].

22. Ascultă, fiule, de tatăl care te-a născut și nu o disprețui [pe] mama ta, pentru că a îmbătrânit!

23.

24. Bine îl hrănește tatăl [pe] cel Drept, iar în fiul înțelept se veselește sufletul lui.

25. Să se veselească tatăl și maica [ta] în[tru] tine și să se bucure cel [cei] care te-a[u] născut!

26. Dă-mi mie, fiule, inima ta și ochii tăi să păzească căile mele[7]!

27. Căci oală găurită este casa străină și fântână îngustă [este casa] cea străină.

28. Căci aceasta [în] scurt [timp] va pieri și tot cel fărădelege se va nimici.

29. La cine [e] vaiul? La cine [este] zarva? La cine [este] judecata? La cine [sunt] neplăcerile și bârfele? La cine [sunt] pieirile în zadar? La cine [sunt] ochii spălăciți [πέλειοι]?

30. Nu la cei care întârzie în vinuri? Nu la cei care caută unde se fac beții [πότοι]?

31. Nu vă îmbătați [cu] vin, ci vorbiți [cu] oamenii cei Drepți, și vorbiți [cu ei] în[tru] plimbări [ἐν περιπάτοις][8]! Căci dacă întru pahare și potire ai să dai ochii tăi, mai târziu vei umbla mai gol [decât] un pisălog[9] [ὑπέρου].

32. Iar mai apoi ca lovit de șarpe se întinde și se împrăștie veninul lui ca [cel] de cherastis[10].

33. Ochii tăi, când au să-l vadă pe cel străin, atunci gura ta va vorbi cele stricate.

34. Și te vei culca precum în inima mării și precum un cârmaci în multul val.

35. Și vei spune: „Mă bat și nu m-am ostenit, și m-au batjocorit, dar eu nu știam. Când revărsatul de zori va fi, ca venind [acea clipă], am să caut cu care voi merge împreună?”.


[1] Care nu poți fi săturat ușor cu mâncare.

[2] Cu care el a vorbit.

[3] Nu are să moară, dacă tu îl vei lovi, cu dragoste și responsabilitate părintească, pentru îndreptarea lui.

[4] Căci pedepsele părinților pentru copiii lor sunt pedagogice, sunt spre folosul și mântuirea lor. Pentru că îi ating cu toiagul ca să nu mai păcătuiască, să nu mai facă cele rele și nu pentru ca să îi omoare.

[5] Dacă ai să păzești sfaturile mele, vei ajunge să ai și nepoți.

[6] Va ajunge cerșetor tot cel care iubește mai mult somnul decât munca.

[7] Căile pe care eu te-am învățat să le urmezi.

[8] În mod peripatetic. Cu sensul: Lăsați-vă învățați de cei Drepți în timp ce mergeți cu ei pe cale!

[9] Biblia de la 1688 a folosit forma pilug. Un regionalism, care înseamnă tot pisălog.

[10] Biblia de la 1688 a vorbit despre chierast. Eu am transliterat forma de nominativ κεράστης, care în LS Greek Lexicon e corelativul lui horned, care înseamnă cu coarne. Înțelegerea cuvântului ne vine însă din Dicționarul lui Scriban din 1939, unde cerast, care vine din limba greacă, înseamnă „un fel de șarpe din Egipt foarte veninos care pare a avea coarne”, cf. https://dexonline.ro/lexem/cerast/169203.

Așadar, cherastisul este un șarpe veninos.

Did you like this? Share it: