Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

  1. Câți colaci cuprinde un căpețel și ce semnifică ei?

Pr. Dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda[1] are un articol intitulat Teologia parastasului: căpețelul și cei 40 de colăcei[2] în care a vorbit în mod special despre acest lucru. Și în articolul său, Părintele Alexandru ne spune că un căpețel e format din 3 colaci mari și din 40 de colaci mici. Așadar, un căpețel cuprinde 43 de colaci.

Colacii mari sunt în număr de 3, primii doi sunt în formă de cerc și unul se numește colacul lui Dumnezeu (care are 3 cruci), iar celălalt se numește colacul Arhanghelului (care are 4 cruci), iar al treilea se numește colacul Îngerului (un colac cu o buclă împărțită în 5). În fiecare colac mic, din cei 40, se pune câte o lumânare[3] și se împart astfel după Slujba Înmormântării. Pe când, cei 3 colaci mari, se împart Preotului care a slujit Înmormântarea.

Și toți acești colaci se numesc căpețel, pentru că se pun la capul celui adormit sau se împart pentru mântuirea lui. Însă titlul articolului Părintelui Alexandru ne indică faptul că, mai degrabă, cei doi colaci mari, numiți ai lui Dumnezeu și ai Arhanghelului, sunt căpețelul sau cei 3 colaci mari, dar că cei 40 de colăcei sunt aparte de căpețel.

Însă trebuie să știm cu toții faptul că acești colaci, de la Înmormântare, sunt o tradiție țărănească și nu sunt specificați în rânduiala liturgică a Slujbei Înmormântării din Molitfelnic. Cu alte cuvinte, potrivit cărții de cult, putem să aducem câte pâini sau câți colaci dorim, pe lângă colivă, pentru că Biserica nu ne cere un anume număr de colaci, care să fie împărțiți la Înmormântare pentru cel adormit. Însă eu cred că nu trebuie să renunțăm nicidecum la această tradiție țărănească românească, ci să o ducem mai departe, pentru că ea este o expresie a atenției și a iubirii noastre față de cel adormit. Și nici nu îmi închipui, de fapt, o Înmormântare și un Parastas fără acești colaci românești.

În ceea ce privește semnificația celor 40 de colaci mici, Părintele Alexandru ne spune că semnifică cei 40 de ani de rătăcire a lui Israil în pustiu sau cele 40 de zile de post ale Domnului, pe când lumânarea înfiptă în colac ne trimite la Învierea Domnului și la biruința Lui asupra păcatului și a morții[4].

Bogdan Lupescu, în 2006, a scris un articol despre Marița Boboc, de 80 de ani, cu titlul: Căpităreasa din Luciu[5].

Pentru că ea face în satul ei „capetele” sau „căpețelele” celor adormiți. Și bunica Marița consideră cuptorul în care ea face pâine ca fiind pântecele Maicii Domnului[6], pentru că acolo face colacul Liturghiei, care este „trupușorul înfășat al Domnului Hristos”[7]. Dar ea, în simplitatea ei, consideră că colacii sunt hrană pentru sufletele celor adormiți[8].

Însă colacii sunt expresia iubirii și a rugăciunii noastre pentru cei adormiți, pentru că hrana sufletelor e slava lui Dumnezeu cea necreată și veșnică. Și noi cerem, pentru cei adormiți, prin milosteniile noastre de pâine și de colivă și de haine slava lui Dumnezeu, care e hrana și băutura și veselia cea veșnică a celor adormiți, dar și curăția, luminarea și sfințirea noastră, a celor care ne rugăm pentru mântuirea celor adormiți.


[1] A se vedea: https://alexandrustanciulescubarda.wordpress.com/.

[2] Al. Stănciulescu-Bârda, Teologia parastasului: căpețelul și cei 40 de colăcei, 2 martie 2013, cf. http://www.ziarulnatiunea.ro/2013/03/02/teologia-parastasului-capatelul-si-cei-40-de-colaci/.

[3] Ibidem. [4] Ibidem.

[5] Bogdan Lupescu, Căpităreasa din Luciu, în Formula AS, nr. 710, 2006, cf. http://www.formula-as.ro/2006/710/spiritualitate-39/capitareasa-din-luciu-6861.

[6] Ibidem. [7] Ibidem. [8] Ibidem.

Did you like this? Share it: