1. Fiule, să nu râvnești oamenilor răi, nici să poftești a fi cu ei,

2. căci minciuni cugetă inima lor și osteneli grăiesc buzele lor!

3. Cu înțelepciune se zidește casa și cu înțelegere se îndreptează.

4. Cu simțire se umple [se umplu] cămările de toată avuția cea cinstită și bună.

5. Mai bun [este] cel înțelept [decât] cel tare și omul având minte [decât] un ogor mare [γεωργίου μεγάλου].

6. Cu chivernisire [κυβερνήσεως] se face războiul, iar ajutorul [este] cu inima cea sfătuitoare [βοήθεια δὲ μετὰ καρδίας βουλευτικῆς].

7. Înțelepciunea și gândul cel bun [sunt] în porțile celor înțelepți. [Iar] cei înțelepți nu se abat de la gura Domnului [σοφοὶ οὐκ ἐκκλίνουσιν ἐκ στόματος Κυρίου],

8. ci socotesc în sinedrii [ἀλλὰ λογίζονται ἐν συνεδρίοις]. Pe cei necertați[1] îl [îi] întâmpină moartea [ἀπαιδεύτοις συναντᾷ θάνατος],

9. iar cel nebun moare în păcatele [ἀποθνῄσκει δὲ ἄφρων ἐν ἁμαρτίαις] [lui] și necurăția [este] a omului molimei [ἀκαθαρσία δὲ ἀνδρὶ λοιμῷ]. [El] se va strica

10. în ziua cea rea și în ziua necazului, până are să se sfârșească.

11. Izbăvește pe cei duși întru moarte și vezi pe cei care omoară! Să nu șovăi [a face asta].

12. Iar dacă ai să spui: „Nu îl știu pe acesta”, să știi că Domnul inimilor pe toate le cunoaște [Kύριος καρδίας πάντων γινώσκει] și Cel care a zidit suflarea tuturor, Acela știe toate, Care răsplătește fiecăruia după faptele lui [Ὃς ἀποδίδωσιν ἑκάστῳ κατὰ τὰ ἔργα αὐτοῦ].

13. Mănâncă miere, fiule! Căci fagurul de miere [este] bun, ca să se îndulcească gâtul tău.

14. Astfel vei simți înțelepciune [în] sufletul tău. Căci dacă ai să afli [ἐὰν γὰρ εὕρῃς] [mila Lui], va fi bună săvârșirea ta [ἔσται καλὴ ἡ τελευτή σου] și nădejdea ta nu te va părăsi [καὶ ἐλπίς σε οὐκ ἐγκαταλείψει].

15. Să nu apropii pășunii Drepților pe cei neevlavioși, nici să te înșeli [cu] desfătarea pântecelui.

16. Căci de 7 ori va cădea cel Drept și se va ridica, iar cei neevlavioși vor slăbi în cele rele.

17. Dacă are să cadă vrăjmașul tău, să nu te bucuri [din cauza] lui, iar în[tru] împiedicarea lui, nu te înălța [cu mintea]!

18. Că Domnul va vedea și nu-I va plăcea Lui și va întoarce mânia Lui de la el[2].

19. Nu te bucura de cei care fac rău, nici [nu] râvni la cei păcătoși!

20. Căci nu au să fie nepoți celor răi, iar luminătorul celor neevlavioși se va stinge.

21. Teme-te de Dumnezeu, fiule, și de împărat și niciunuia [dintre] ei să nu fii neascultător!

22. Căci, deodată, vor plăti pe cei neevlavioși. Iar pedepsele lor cine le va cunoaște? Cuvânt păzind fiul pieirii, afară va fi, iar primind a primit el. Nicio minciună de la limba împăratului [nu] spune și nicio minciună de la limba lui nu are să iasă! Limba împăratului [este] sabie și niciun trup [nu scapă de ea]. Iar care are să fie dat [ei], [acela] va fi zdrobit. Căci dacă are să întărâte mânia lui, [împăratul] îl nimicește [pe el] împreună cu mușchii oamenilor. Și oasele oamenilor le mănâncă și le arde precum focul, astfel încât nemâncați a fi [vor fi] puii vulturilor.

23. Și acestea zic vouă, celor înțelepți: „A cunoaște [și] a ține seama [la] fața [omului] în judecată nu [este] bine”.

24. Cel care zice [despre] cel neevlavios: „Drept este”, blestemat popoarelor va fi și urât întru neamuri.

25. Iar cei care mustră mai buni se vor arăta și peste ei va veni binecuvântare bună [εὐλογία ἀγαθή]

26. și buzele îi vor iubi, răspunzând cuvinte bune.

27. Pregătește întru ieșire faptele tale [ἑτοίμαζε εἰς τὴν ἔξοδον τὰ ἔργα σου] și pregătește întru câmp și vino după mine și voi rezidi casa ta!

28. Nu fii martor mincinos pentru cetățeanul tău, nici [nu] lărgi buzele tale!

29. Să nu zici: „Precum mi-a făcut mie, îi voi face lui, și îi voi plăti lui, pe care mie mi le-a făcut rău”.

30. Precum un ogor [este] omul nebun și precum o vie [este] omul sărăcit de minți[le lui].

31. Dacă ai să o lași pe ea, se va înțeleni și se va îmburuiena [cu] totul, și se face părăsită, iar zidurile pietrelor ei se strică.

32. Apoi eu m-am pocăit [ὕστερον ἐγὼ μετενόησα] și am socotit să aleg învățătura [ἐπέβλεψα τοῦ ἐκλέξασθαι παιδείαν].

33. Puțin dormitez și puțin dorm și puțin îmi îmbrățișez [cu] mâinile piepții.

34. Iar dacă ai să faci aceasta, va veni mergând înainte sărăcia ta și nevoia ta ca un bun alergător.


[1] Neînvățați de către Dumnezeu.

[2] De la vrăjmașul nostru.

Did you like this? Share it: