Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Istoria începe de oriunde o privești

(vol. 6)

  ***

Partea întâi.

*

1. Comunismul românesc a fost socialism (partea a 2-a)

Din titlul volumelor de discursuri opintite ale lui Nicolae Ceaușescu aflăm că n-am avut niciodată comunism în România, ci am „construit” în continuu socialismul.

Pentru că ele se numesc: România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste. Primul volum e din 1968[1]. Desăvârșire: cuvânt teologic, cel care reprezintă împlinirea omului, sfințenia.

După primele 622 de pagini ale volumului întâi, al doilea, din 1968, are 614 pagini[2]. Al 3-lea volum de opere ceaușiste e din 1969 și are 950 de pagini[3], al 4-lea e din 1970 și are 997 de pagini[4]. Am la îndemână și volumele 5, 7, 8, 11, 14, 18, 19, 20, 21, 22, 26, 28, 30 și aș putea să vă citez din fiecare în parte. Nu știu dacă al 30-lea e ultimul, s-ar putea, pentru că e din 1988. Are 774 de pagini[5].

Noul titlu al volumelor, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, a apărut odată cu volumul al 5-lea. În anul 1971[6].

Și astăzi ne dorim o țară democratică la fel: multilateral dezvoltată, numai că nu avem parte de ea. Tânjim după ce e afară, după dezvoltarea economică și tehnologică a altora, pentru că industria noastră se subțiază pe fiecare an.

Să analizăm ultimul Ceaușescu, cel din volumul al 30-lea! Se duce la Buzău, în 22 septembrie 1986, și își începe discursul cu „dragi tovarăși”[7]. Și constată că „s-a realizat o creștere a producției de 7 la sută”[8], dar, în același timp, spune cu regret, că județul Buzău a rămas în urmă cu „o zi de muncă bine organizată”[9]. Ce trebuie să facă Buzăul? „Oamenii muncii din județul Buzău, toate unitățile, [trebuie] să recupereze această rămânere în urmă și chiar să obțină o producție suplimentară, astfel încât să se prezinte la sfârșitul primului an al celui de-al 8-lea cincinal cu planul îndeplinit și cu o producție suplimentară. Este pe deplin posibil să se realizeze aceasta, tovarăși!”[10]. Și lumea a fost „extrem de mulțumită” pentru că va munci în plus, motiv pentru care au fost „aplauze și urale puternice, îndelungate”[11] și s-a strigat: „Ceaușescu – PCR!” și „Ceaușescu și poporul!”[12]. Pentru că Ceaușescu era pus în ecuație, la modul sufocant, cu partidul și cu poporul. De fapt, în mintea lui, Ceaușescu ajunsese să se considere „expresia deplină” a partidului și a poporului.

Peste două zile, pe 24 septembrie 1986, Ceaușescu era la Târgoviște[13].

Și le spune târgoviștenilor că socialismul se construiește „cu poporul și pentru popor”[14]. Pentru că „tot ceea ce făurim, tot ceea ce vom realiza, trebuie să ridice patria noastră pe noi culmi de progres și civilizație, să asigure ca orașele și satele noastre, întreaga noastră țară să devină o țară modernă, care să asigure poporului un loc demn în rândul națiunilor lumii, un înalt nivel de viață și de cultură”[15]. Și, aidoma celor din Buzău, și cei din Târgoviște au strigat „Ceaușescu și poporul!”, dar și „Stima noastră și mândria – Ceaușescu, România!”[16].

Și aceste discursuri prelungi, repetitive și adesea inepte ale lui Ceaușescu nu ar fi avut realitate, dacă nu ar fi fost însoțite, și în scris, de zgomotul de fond al lozincilor scandate. Fără ele n-am avea nicio știință despre obediența poporului nostru (de fațadă sau reală) față de regimul comunist.

Pe 3 octombrie 1986, Ceaușescu acorda un interviu ziarului kuweitian Al Qabas[17], existent și azi[18]. Și în acest interviu el a spus că România este o „societate socialistă multilateral dezvoltată”, „o țară industrial-agrară cu o industrie modernă, puternică, dotată pe baza tehnicii celei mai avansate, care poate să producă aproape totalitatea utilajelor, mașinilor, produselor chimice și [a] altor produse din diferite domenii la un nivel calitativ și tehnic comparativ cu cel realizat pe plan mondial”[19].

Pe 17 octombrie 1986, Nicolae Ceaușescu primea titlul de „Erou al noii revoluții agrare”[20]. Iar în cuvântarea rostită cu această ocazie, el recunoaște din nou că nu s-a ajuns la comunism în România, ci la o societate socialistă care „înaintează ferm” spre comunism[21]. Însă, tot în 1986, a primit același titlu și județul Olt[22], pentru că „a realizat peste 21.600 kg de porumb știuleți la hectar, peste 6.000 kg de grâu la hectar, peste 7.000 kg de orz la hectar, peste 3. 500 kg de floarea-soarelui la hectar, peste 2.800 kg de soia, peste 43.000 kg de sfeclă, [și] producții bune și la celelalte culturi, precum și rezultate importante în zootehnie”[23].

Ceaușescu vorbea aici și despre „spiritul revoluționar”[24] pe care trebuie să îl aibă românii. Totodată și despre „revoluția tehnico-științifică” și despre „revoluția agrară”[25]. Și propunea ca „activul de partid” să devină „adevărați militanți revoluționari pentru socialism, pentru nou, pentru comunism”[26]. Și reapare zgomotul de fond în carte: cuvintele lui au fost „elogiate” cu „aplauze puternice, prelungite”[27].

Numai că românii, în decembrie 1989, au dorit adevărata revoluție, revoluția lor, în care au strigat că vor libertate. Căci odată cu libertatea începe orice lucru bun.

Pe 21 noiembrie 1986, la București, Ceaușescu distingea între lupta de eliberare și terorism și spunea că „terorismul nu poate fi o armă a luptei de eliberare și [de] progres social”[28]. Și aici el „condamnă”, „cu toată fermitatea, terorismul de stat[29]. Însă, în România, s-a practicat terorismul de stat în timpul lui, pentru că Securitatea cu asta se ocupa.

Pe cine vitupera adesea dictatorul român? Pe acele „forțe reacționare, imperialiste”, care dezbină popoarele[30]. În locul imperialismului, el propunea pacea, dezarmarea, și „lichidarea armelor nucleare și clasice, a oricăror mijloace de distrugere în masă”[31]. Și la acest mesaj de bine, sala a strigat: „Ceaușescu, România – pacea și prietenia!”[32]. Iar Ceaușescu era „tot ceea ce dorea” poporul român. Fiindcă Ceaușescu „se confunda” cu poporul român.

Pe 9 decembrie 1986, președintele României cel cu 4 clase primare[33], considera anul 1986[34] drept anul în care „oamenii muncii, poporul român, constructor conștient al socialismului, și-au demonstrat capacitatea de a învinge orice greutăți și de a asigura mersul într-un ritm mai înalt al dezvoltării economico-sociale a patriei noastre socialiste”[35]. Pentru că el avea impresia că dacă vorbești mult, spui multe, neputând să fie concis.

O sintagmă preferată a lui: „culmi de progres și civilizație”[36]. Și când eram mic, stăteam și îl ascultam la televizor, în puținele minute de emisie, și îmi imaginam cum progresul și civilizația din țara noastră stau la înălțime, undeva, pe niște munți înalți. Probabil de aceea mulți nu s-au civilizat nici acum: pentru că civilizația e sus, pe munte, e ascensională.

Cum trebuie plătiți „oamenii muncii”? După „cantitatea și calitatea muncii, ca nimeni să nu poată realiza venituri fără muncă”[37]. Iar cantitatea era prima cerință. Lucru pe care îl vedem azi la produsele venite din China.


[1] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste. Rapoarte, cuvântări, articole. Iulie 1965 – septembrie 1966, volumul întâi, Ed. Politică, București, 1968, 622 p.

[2] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste. Rapoarte, cuvântări, articole. Septembrie 1966 – decembrie 1967, vol. al 2-lea, Ed. Politică, București, 1968, 614 p.

[3] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste. Rapoarte, cuvântări, articole. Ianuarie 1968 – martie 1969, vol. al 3-lea, Ed. Politică, București, 1969, 950 p.

[4] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul desăvârșirii construcției socialiste. Rapoarte, cuvântări, articole. Aprilie 1969 – iunie 1970, vol. al 4-lea, Ed. Politică, București, 1970, 997 p.

[5] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, interviuri, articole. Septembrie 1986 – septembrie 1987, vol. al 30-lea, Ed. Politică, București, 1988, 774 p.

[6] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, articole. Iulie 1970 – mai 1971, vol. al 5-lea, Ed. Politică, București, 1971, 943 p.

[7] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, interviuri, articole. Septembrie 1986 – septembrie 1987, vol. al 30-lea, ed. cit., p. 5.

[8] Idem, p. 6.

Am îndreptat, la fiecare carte citată până acum, grafia cu î în â.

[9] Ibidem. [10] Ibidem. [11] Ibidem. [12] Ibidem. [13] Idem, p. 17. [14] Idem, p. 20. [15] Idem, p. 20-21. [16] Idem, p. 21. [17] Idem, p. 56.

[18] A se vedea: http://alqabas.com/.

[19] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, interviuri, articole. Septembrie 1986 – septembrie 1987, vol. al 30-lea, ed. cit., p. 57.

[20] Idem, p. 83. [21] Idem, p. 84. [22] Idem, p. 86. [23] Ibidem. [24] Idem, p. 88. [25] Ibidem. [26] Ibidem. [27] Ibidem. [28] Idem, p. 179. [29] Ibidem. [30] Idem, p. 180. [31] Idem, p. 186. [32] Ibidem.

[33] „Nicolae a făcut patru clase la școala din sat, în care învățătorul preda într-o sală cursuri simultane pentru elevii mai multor clase. Micul Ceaușescu nu a avut cărți și adesea mergea la școală desculț. Nu avea prieteni, era nervos și imprevizibil. La vârsta de 11 ani, după absolvirea școlii primare, Ceaușescu a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar”, cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ceaușescu.

[34] Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate. Rapoarte, cuvântări, interviuri, articole. Septembrie 1986 – septembrie 1987, vol. al 30-lea, ed. cit., p. 205.

[35] Idem, p. 206. [36] Ibidem. [37] Idem, p. 215.

Did you like this? Share it: