1. Nu te lăuda [cu] cele [care sunt] întru [ziua de] mâine [μὴ καυχῶ τὰ εἰς αὔριον], căci nu cunoști ce va naște ceea ce vine.

2. Să te laude aproapele și nu gura ta, cel străin și nu buzele tale!

3. Grea [este] piatra și greu de purtat [este] nisipul, dar urgia celui nebun [este] mai grea [decât] amândouă.

4. Nemilostivă [este] mânia și iute [este] urgia, dar râvna nimic [nu] rabdă.

5. Mai bune [sunt] mustrările descoperindu-se [decât] prietenia ascunzându-se.

6. Mai vrednice de credință sunt rănile prietenului decât sărutările de bună voie ale vrăjmașului.

7. Sufletul, în săturare fiind, batjocorește fagurii de miere, dar sufletului celui sărăcit și cele amare i se par dulce [dulci] [ψυχῇ δὲ ἐνδεεῖ καὶ τὰ πικρὰ γλυκεῖα φαίνεται].

8. Precum [e] când pasărea are să zboare din cuibul ei, așa [și] omul se robește, când are să se înstrăineze de locurile sale.

9. [Cu] miruri și [cu] vinuri și [cu] tămâi [θυμιάμασιν][1] se veselește inima [omului], dar sufletul se sparge de întâmplări nefericite [καταρρήγνυται δὲ ὑπὸ συμπτωμάτων ψυχή].

10. [Pe] prietenul tău sau [pe] prietenul părintesc[2] să nu-l părăsești, iar întru casa fratelui tău să nu intri nefericind. [Căci] mai bun [este] prietenul de aproape [φίλος ἐγγὺς][3] decât fratele locuind departe.

11. Fiule, înțelept fii, ca să se veselească inima mea și întoarce de la tine cuvintele ocărâtoare!

12. Cel priceput, cele rele venind [peste el], s-a ascuns, iar cei nebuni, mergând, pagubă vor plăti.

13. Ia veșmântul lui! Căci a trecut obraznicul, cel care [pe] cele străine le strică.

14. Care are să binecuvinteze [pe] prieten de dimineață [cu] glas mare [ὃς ἂν εὐλογῇ φίλον τὸ πρωὶ μεγάλῃ τῇ φωνῇ], [în comparație cu cel care vine] blestemând, [cu] nimic [nu] va părea a fi deosebit [καταρωμένου οὐδὲν διαφέρειν δόξει].

15. Picăturile îl scot pe om, în zi de iarnă, din casa lui, la fel și femeia ocărâtoare din casa sa.

16. [Vântul] de nord/ crivățul vânt greu [este], dar pe nume priceput se cheamă.

17. Fier [pe] fier ascute, iar omul întărâtă fața prietenului [său].

18. Care sădește smochin va mânca [din] roadele lui, iar care păzește pe domnul său va fi cinstit.

19. Precum nu [sunt] asemenea fețele [altor] fețe, așa nici inimile oamenilor [nu sunt asemenea].

20. Iadul și pieirea nu se satură [ᾍδης καὶ ἀπώλεια οὐκ ἐμπίμπλανται] și la fel [sunt și] ochii oamenilor celor nesățioși [ὡσαύτως καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ τῶν ἀνθρώπων ἄπληστοι]. Urâciune [este] Domnului fixând ochiul [βδέλυγμα Κυρίῳ στηρίζων ὀφθαλμόν] [în cineva][4] și cei neînvățați [οἱ ἀπαίδευτοι] [și] desfrânați [cu] limba [ἀκρατεῖς γλώσσῃ].

21. Încercarea argintului și a aurului [este] ardere, iar bărbatul se încearcă prin gura celor care îl laudă pe el [ἀνὴρ δὲ δοκιμάζεται διὰ στόματος ἐγκωμιαζόντων αὐτόν]. Inima cea fărădelege caută cele rele, iar inima cea dreaptă caută cunoașterea.

22. Dacă[-l] biciuiești [pe] cel nebun, în mijlocul sinedrionului necinstindu-l, nu ai să izgonești nebunia lui.

23. Cu cunoaștere vei cunoaște sufletele turmei tale [γνωστῶς ἐπιγνώσῃ ψυχὰς ποιμνίου σου] și vei pregăti inima ta [cu] ale tale turme [καὶ ἐπιστήσεις καρδίαν σου σαῖς ἀγέλαις],

24. că nu [este] puterea omului [în] veac și nici tăria [lui nu i] se dă din neam întru neam.

25. Poartă de grijă celor [care sunt] în câmpul celor îngălbeniți [ἐπιμελοῦ τῶν ἐν τῷ πεδίῳ χλωρῶν] și vei tunde iarbă și strânge iarbă de deal,

26. ca oile să aibă întru îmbrăcăminte! Cinstește câmpul, ca să-ți fie ție miei!

27. Fiule, de la mine ai cuvintele cele tari [ῥήσεις ἰσχυρὰς] întru viața ta și întru viața slujitorilor tăi.


[1] Forma de dativ plural…chiar dacă la noi cuvântul e defectiv de plural.

[2] Cu care ai o relație de prietenie datorită tatălui tău. Pentru că el a fost prietenul lui.

[3] Cel care locuiește lângă tine.

[4] Este urâciune înaintea Lui cel care își fixează ochii în cineva.

Did you like this? Share it: