1. Fuge cel neevlavios, nimeni prigonindu-l, iar cel Drept a nădăjduit precum leul.

2. Din păcatele celor neevlavioși se ridică judecăți, iar omul cel priceput [ἀνὴρ πανοῦργος] le va stinge pe ele.

3. Cel bărbătos în neevlavii îi înșală [pe] cei săraci, [și] ca o ploaie înfuriată și nefolositoare,

4. așa [sunt] cei care părăsesc legea [și] laudă neevlavia, dar cei care iubesc legea pun zid împrejurul lor [οἱ δὲ ἀγαπῶντες τὸν νόμον περιβάλλουσιν ἑαυτοῖς τεῖχος].

5. Oamenii cei răi nu vor înțelege judecata, iar cei care Îl caută pe Domnul o vor înțelege în[tru] totul.

6. Mai bun [este] săracul mergând în adevăr [κρείσσων πτωχὸς πορευόμενος ἐν ἀληθείᾳ] [decât] bogatul cel mincinos.

7. Fiul cel înțelept păzește legea, iar care păstorește destrăbălarea își necinstește tatăl.

8. Cel care își înmulțește averea lui cu camete și [cu] dobânzi cămătărești [ὁ πληθύνων τὸν πλοῦτον αὐτοῦ μετὰ τόκων καὶ πλεονασμῶν], o adună pe ea celui care îi miluiește pe cei săraci [τῷ ἐλεῶντι πτωχοὺς συνάγει αὐτόν].

9. Cel care își abate urechea lui [ca] să nu audă legea, el și rugăciunea lui și-a urât.

10. Care îi rătăcește pe cei Drepți în calea cea rea, întru stricăciune el va cădea, iar cei fărădelege vor trece prin cele bune și nu vor intra întru ele.

11. Înțelept în[tru] sine [este] omul cel bogat, dar săracul cel cugetător îl va osândi pe el.

12. Pentru ajutorul celor Drepți multă slavă se face, iar în locurile celor neevlavioși sunt prinși oamenii.

13. Cel care acoperă neevlavia lui nu va spori, iar cel care o face cunoscută va iubi mustrările.

14. Fericit [este] omul care tremură [la] toate pentru evlavie, dar cel tare [la] inimă va cădea [întru] cele rele.

15. Leu flămând și lup însetat [este cel] care te tiranizează [τυραννεῖ]/ te asuprește, [el] sărac fiind [și] neam sărăcăcios.

16. Împăratul sărăcit de alaiuri [este] mare clevetitor, iar cel care urăște nedreptatea multă vreme va trăi.

17. Cel care ia în chezășie pe omul cel în vină de ucidere[1], fugar va fi și nu în siguranță. Ceartă-l pe fiu și te va iubi și va da podoabă sufletului tău! [Și tu] să nu asculți neamului celui fărădelege.

18. Cel care merge drept a fost ajutat, iar cel care merge [în] căile cele strâmbe se va încurca.

19. Cel care își lucrează pământul lui se va umple de pâini [ὁ ἐργαζόμενος τὴν ἑαυτοῦ γῆν πλησθήσεται ἄρτων], iar cel care prigonește școala se va umple de sărăcie [ὁ δὲ διώκων σχολὴν πλησθήσεται πενίας].

20. Omul cel vrednic de credință mult se va binecuvânta, iar cel rău nu va fi nepedepsit.

21. Care nu se rușinează de fețele celor Drepți nu [este om] bun, [căci] unul ca acesta [pentru] o bucată de pâine îl va vinde pe om.

22. Omul invidios se grăbește a se îmbogăți și nu știe că cel milostiv va pune stăpânire pe el.

23. Cel care mustră căile omului va avea mai multe haruri [χάριτας] [decât] cel care este lingușitor [τοῦ γλωσσοχαριτοῦντος].

24. Care aruncă pe mamă sau pe tată și socotește [că] „nu a păcătuit”, acesta este părtaș [cu] omul cel neevlavios.

25. Omul nesățios judecă în deșert, iar care a nădăjduit în Domnul în grijă va fi.

26. Care a nădăjduit [cu] inimă îndrăzneață, unul ca acesta [este] nebun, dar care merge [cu] înțelepciune se va mântui.

27. Care dă celor săraci nu va fi lipsit, dar care întoarce ochiul lui[2] în multă neliniște va fi.

28. În locurile celor neevlavioși suspină cei Drepți și în[tru] pieirea acelora se vor înmulți cei Drepți.


[1] Acuzat de crimă.

[2] Pentru ca să nu îi vadă pe cei săraci.

Did you like this? Share it: