1. Mai bun [este] omul mustrărilor [ἀνὴρ ἐλέγχων] [decât] omul cel încăpățânat, căci, deodată, arzându-se el, nu este vindecare [pentru el].

2. Lăudându-se cei Drepți, se vor veseli popoarele, iar de stăpânitorii cei neevlavioși oamenii suspină.

3. De omul iubind înțelepciunea se veselește tatăl său, iar care păstorește[1] curve își va pierde averea [ὃς δὲ ποιμαίνει πόρνας ἀπολεῖ πλοῦτον].

4. Împăratul cel drept ridică țara, iar omul cel fărădelege o dărâmă.

5. Care pregătește plasă în fața prietenului său, o pune pe ea împrejurul picioarelor lui.

6. Mare [este] cursa păcătuind omului, iar cel Drept în bucurie și în veselie va fi.

7. Înțelege cel Drept a judeca celor săraci, iar cel neevlavios nu va înțelege cunoașterea. Și săracului mintea nu îi este înțelegătoare [καὶ πτωχῷ οὐχ ὑπάρχει νοῦς ἐπιγνώμων].

8. Oamenii plăgilor au aprins cetatea [ἄνδρες λοιμοὶ ἐξέκαυσαν πόλιν], iar cei înțelepți au întors urgia[2].

9. Omul cel înțelept judecă neamuri, iar omul cel lipsit de valoare, urgisindu-se, batjocorește și nu tremură.

10. Oamenii cei părtași sângiurilor[3] vor urî pe cel Cuvios, iar cei Drepți vor căuta sufletul lui.

11. Cel nebun toată mânia lui și-o scoate la iveală, iar cel înțelept o împrăștie în amănunt [σοφὸς δὲ ταμιεύεται κατὰ μέρος].

12. Împăratul, ascultând cuvânt nedrept, toți cei de sub el [sunt] fărădelege[4].

13. Cămătarul și datornicul împreunându-se unul cu altul, Domnul amândurora le face supraveghere [ἐπισκοπὴν].

14. Împăratul în adevăr judecând pe cei săraci, tronul lui întru mărturie se va pune.

15. Rănile și mustrările dau înțelepciune, iar copilul înșelându-se îi rușinează pe părinții lui.

16. Mulți fiind neevlavioși, multe păcate se fac, iar cei Drepți, căzând, aceia se fac temători.

17. Ceartă pe fiul tău și te va odihni și va da podoabă sufletului tău!

18. Să nu fii exeget [ἐξηγητὴς][5] neamului celui fărădelege, iar cel care păzește legea fericit [este].

19. Nu se va certa [cu] cuvintele slujitorul cel aspru, căci și dacă are să înțeleagă, totuși nu va asculta.

20. Dacă ai să vezi om grăbit în cuvinte, cunoaște că nădejde are mai mult cel nebun [decât] el.

21. Care se desfrânează de [când era] copil, slujitor va fi, iar, în cele din urmă, va suferi în sine [ὀδυνηθήσεται ἐφ᾽ ἑαυτῷ].

22. Omul curajos sapă biruința, iar omul iute din fire a săpat păcatele.

23. Insulta[6] îl smerește pe om, iar [în] cei smeriți Domnul Se statornicește [cu] slavă.

24. Care împarte [cu] hoțul își urăște sufletul său, iar dacă jurământ plănuindu-și, [ei] auzindu-l, nu au să-l vestească[7].

25. Temându-se și rușinându-se de oameni, [ei] s-au împiedicat, dar cel care a nădăjduit în Domnul se va veseli. Neevlavia îi dă greșeală omului [ἀσέβεια ἀνδρὶ δίδωσιν σφάλμα], iar care a nădăjduit în Stăpânul se va mântui.

26. Mulți slujesc fețelor ighemonilor/ stăpânitorilor, dar de la Domnul se face dreptate omului.

27. Urâciune [este] celor Drepți omul nedrept și urâciune [este] celui fărădelege calea [care] îndreptează.


[1] Cel care e proxenet, codoș. Cel care constrânge femeile pentru ca să se prostitueze și are foloase financiare de pe urma acestui lucru.

[2] Urgia lui Dumnezeu asupra oamenilor păcătoși.

[3] Criminalii, ucigașii de oameni.

[4] Dacă împăratului îi place nedreptatea, atunci cei de sub stăpânirea lui sunt oameni ai nedreptății, ai fărădelegii.

[5] Traducător sau comentator.

[6] Jignirea, ocara.

[7] Cel care ia parte la hoții e disprețuit de comunitate, în așa fel încât, chiar dacă el face un jurământ public, comunitatea nu îl va considera demn de crezare.

Did you like this? Share it: