1. De cuvintele mele, fiule, teme-te și primindu-le pe ele, pocăiește-te! [Căci] acestea zice omul celor care cred lui Dumnezeu și [pe mine] mă liniștesc:

2. „Căci cel mai nebun sunt [dintre] toți oamenii și înțelegerea oamenilor nu este în mine.

3. Dumnezeu m-a învățat înțelepciunea și cunoașterea celor Sfinți am cunoscut-o.

4. Cine s-a suit întru cer și s-a coborât [de acolo]? Cine a adunat vânturile în sânul [lui]? Cine a adunat apa în haină? Cine a pus stăpânire [peste] toate marginile pământului? Care [este] numele lui? Sau care [este] numele fiilor lui? Ca să cunoști

5. [că] toate cuvintele lui Dumnezeu [sunt] lămurite [πεπυρωμένοι], iar El îi apără pe cei care sunt evlavioși [față] de El [ὑπερασπίζει δὲ αὐτὸς τῶν εὐλαβουμένων Αὐτόν].

6. Să nu adaugi cuvintelor Lui, ca să nu te osândească și mincinos să fii.

7. Două [lucruri] am cerut de la Tine: să nu îmi iei harul înainte [ca] eu să mor [μὴ ἀφέλῃς μου χάριν πρὸ τοῦ ἀποθανεῖν με]

8. [și] cuvântul deșert și mincinos departe de mine îl fă! Iar bogăție și sărăcie să nu-mi dai, ci rânduiește-mi cele care îmi trebuie și cele de ajuns!

9. Ca nu [cumva], săturându-mă, să mă fac mincinos și [atunci] am să zic: «Cine mă vede?». Sau, sărăcind, voi fura și mă voi jura în numele lui Dumnezeu [că n-am furat].

10. Să nu dai pe slujitor întru mâinile stăpânului [său], ca nu cumva să te blesteme și [astfel] să te prăpădești.

11. Nepotul cel rău îl blestemă pe tatăl [său], iar pe mama [sa] nu o binecuvintează.

12. Nepotul cel rău se judecă pe sine [ca om] „drept”, dar ieșirea lui nu a spălat-o [τὴν δὲ ἔξοδον αὐτοῦ οὐκ ἀπένιψεν].

13. Nepotul cel rău are ochi înalți și [cu] pleoapele lui se înalță.

14. Nepotul cel rău are dinți de săbii [μαχαίρας τοὺς ὀδόντας] și măsele de cuțite [τὰς μύλας τομίδας], astfel încât mistuie și mănâncă în întregime pe cei smeriți de pe pământ și pe cei săraci ai lor dintre oameni.

15. Trei fiice, iubindu-le, îi erau [cu] iubire lipitoarei și acestea trei nu o săturau pe ea și a patra nu a fost de ajuns [ca] să-i zică: «Destul».

16. Iadul [ᾅδης] și iubirea femeii [ἔρως γυναικὸς] și tartarul [τάρταρος] și pământul neumplut de apă și focul nu au să zică: «Este destul».

17. Ochiul râzând de tatăl și necinstind bătrânețea maicii, să-l taie pe el corbii din văi și să-l mănânce pe el puii vulturilor.

18. Și trei îmi sunt [cu] neputință să le înțeleg și pe a 4-a nu o cunosc:

19. urmele vulturului zburând și căile șarpelui pe stâncă și cărările corabiei trecând marea și căile omului în tinerețea [lui].

20. Asemenea [este și] calea femeii adultere/ preacurvare [ὁδὸς γυναικὸς μοιχαλίδος]: care, când are să facă[1], spălându-se, zice să [nu] fi făcut nimic nelalocul lui.

21. Prin 3 lucruri se clatină pământul, iar al 4-lea nu poate a-l purta:

22. dacă slujitorul are să împărățească și cel nebun are să se umple de mâncăruri,

23. și dacă slujitoarea are să scoată afară pe doamna ei și femeia urâtă[2] dacă are să capete bărbat bun [καὶ μισητὴ γυνὴ ἐὰν τύχῃ ἀνδρὸς ἀγαθοῦ].

24. Iar 4 sunt cele mai mici pe pământ și acestea sunt mai înțelepte [decât] cele înțelepte:

25. furnicile: [la] care nu este tărie, dar își pregătesc vara mâncare,

26. și iepurii [οἱ χοιρογρύλλιοι]: [care] nu [sunt] neam tare, [dar] care [și-]au făcut în stânci casele lor,

27. [și] lăcusta: neîmpărățită este, dar începe lupta, [ca] dintr-o poruncă, în bună rânduială,

28. și șopârla pestriță [καλαβώτης]: [cu] mâinile lipindu-se și fiind ușor de prins, [ea] locuiește în fortărețele împăratului.

29. Iar 3 sunt care cu ușurință merg și [este și o] a 4-a care bine trece [mai departe]:

30. puiul de leu [este] mai tare [decât] dobitoacele, care nu se întoarce și nici [nu] tremură [în fața unui] dobitoc,

31. și cocoșul umblând [între] găini cu curaj și țapul povățuindu-și turma și împăratul cuvântând [în]tru neam[ul său][3].

32. Dacă ai să te dai pe tine întru veselie și dacă ai să întinzi mâna ta cu [gând] de ceartă, vei fi necinstit[4].

33. Mulge lapte și va fi unt! Și dacă ai să îți storci nările, va ieși sânge. Iar dacă ai să-ți tragi departe cuvintele, vor ieși judecăți și certuri”.


[1] Păcatul de a-și înșela soțul.

[2] Urâtă nu la față, ci la suflet. Pentru că adjectivul μισητὴ înseamnă odioasă, urâtă, detestabilă, execrabilă.

[3] Vorbind în public, vorbind poporului său.

[4] De către oameni.

Did you like this? Share it: