Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ce s-a petrecut cu Sfintele Moaște ale Sfântului Profet Elisseos și ale Sfântului Profet Ioannis Botezătorul în timpul lui Iulianos Apostatul?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

26. Ce s-a petrecut cu Sfintele Moaște ale Sfântului Profet Elisseos și ale Sfântului Profet Ioannis Botezătorul în timpul lui Iulianos Apostatul?

În Mucenicia Sfântului [și] Marelui Mucenic Artemios [ΜΑΡΤΥΡΙΟΝ ΤΟΥ ΑΓΙΟΥ ΜΕΓΑΛΟΜΑΡΤΥΡΟΣ  ΑΡΤΕΜΙΟΥ], scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul și inclusă în PG 115, col. 1159-1212, în cap. al 36-lea, ni se vorbește despre ce a făcut Iulianos cu Sfintele Moaște ale celor doi Sfinți Profeți ai Bisericii.  Și ce a făcut? El a cerut, pe când se afla în cetatea Sevastia, oasele Sfântului Profet Elisseos și ale Sfântului Profet Ioannis Botezătorul din sicriele lor și le-a amestecat cu oasele celor necurați și le-a dat foc, iar cenușa lor a fost aruncată în vânt[1].

Acest amănunt se regăsește și în Viața românească a Sfântului Mare Mucenic Artemios, unde ni se spune, în plus, că au scăpat doar capul și mâna dreaptă ale Sfântului Ioannis Botezătorul. Deoarece capul său era în alt loc, iar mâna sa cea dreaptă a fost dusă de Sfântul Apostol Lucas în Antiohia, lucru pomenit în ziua de 7 ianuarie[2].


[1] PG 115, col. 1201-1202.

[2] Viețile Sfinților pe luna octombrie, retipărite și adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911, ed. a 2-a, ed. îngrijită de Arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1999, p. 242.

Did you like this? Share it:

Previous

Marin Beșteliu: Tudor Arghezi – poet religios [1]

Next

Ce a spus Sfântul Mare Mucenic Artemios despre dumnezeii păgâni, Sibile și Virgilius?

4 Comments

  1. Andrei George

    E un lucru, uimitor, Părinte, că Dumnezeu a îngăduit acestea. Însă necunoscute sunt pentru noi căile și hotărârile lui. Cred că pentru păcatele noastre lasă Dumnezeu să se dărâme Biserici mărețe, să se piardă Sfinte Moaște și lucruri de mare valoarea duhovnicească. Ca să ne pocăim. Nu-i așa?

    • Andrei George

      Am vrut să scriu: hotărârile Lui.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, pentru păcatele noastre, Dumnezeu îngăduie multe rele asupra Bisericii!

      Și pocăința noastră, domnule Andrei George, e mereu puțină, pe lângă cât dorește Dumnezeu să fie.

      Postul e vremea pocăinței. Dar oricând e vremea pocăinței. Dacă ne-am pocăi cu adevărat, ar apărea imediat și faptele pocăinței: adică milostenia, cititul de carte sfântă, îngăduința, mersul regulat la Biserică, spovedirea păcatelor, împărtășirea cu Domnul.

      Pocăința începe o nouă viață! Și cel care începe o nouă viață e avid de fapte bune și de înțelegeri și de cunoaștere teologică și duhovnicească.

      Vă doresc numai bine! Un post cu pace și cu multă delicatețe!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén