Pentru ca acest comentariu să nu stea numai la subsolul unui alt articol, am decis ca să îl transform într-un articol de sine stătător. Adică în articolul de față. Unde discut, în mod punctual, două afirmații dintr-un act sinodal al Sfântului și Marelui Sinod din Creta, din iunie 2016.

*

Domnule Mihai,

scrieți și editați neglijent, deși vă ofer diverse instrumente de editare pentru comentariile dumneavoastră, și nu știți să vă rezumați la o întrebare.

Textul citat, pus între ghilimele, trebuie însoțit de trimitere. Semn că nu sunteți obișnuit cu dialogul științific.

Ați citat, în engleză, din documentul al II-lea, din articolele 1 și 21. Ați tradus textul indicat, e un lucru bun, însă trebuie să știți faptul că limba greacă a fost limba Sinodului, iar celelalte 3 limbi au tradus, mai mult sau mai puțin fidel, hotărârile sinodale.

În II, 1, Biserica Ortodoxă se mărturisește pe sine ca Biserica una, sfântă, catolică și apostolică, potrivit Crezului niceo-constantinopolitan. Și apoi se spune faptul că Biserica e încredințată că ocupă poziția principală în demersul teologic al unității creștine [τῆς χριστιανικῆς ἑνότητος] în lumea contemporană.

Când un musulman sau un hindus se raportează la vreo confesiune creștină, fie că e vorba de ortodocși, catolici, protestanți sau neoprotestanți, ei spun că aceia sunt „creștini”. Pentru că toate confesiunile creștine sunt denumite în mod generic drept Creștinismul.

Biserica însă crede că doar ea este Creștinismul, de aceea mărturisește faptul că doar ea e Biserica lui Hristos, ajunsă până azi la noi.

Însă, în același timp, Biserica știe că și catolicii și protestanții și anglicanii și armenii și neoprotestanții și monofiziții și nestorienii sunt „creștini” în sensul că au Scriptura și Sfinți comuni cu noi și slujbe comune cu noi și crezuri comune cu noi, alături de multe alte lucruri eretice și netradiționale.

Și când Biserica vorbește despre „unitate creștină” în dialogul interconfesional sau ecumenic cu alte facțiuni creștine, amintite deasupra, ea dorește ca celelalte facțiuni creștini să conștientizeze întregul tezaur de credință și de viață eclesială pe care Biserica îl deține.

Căci Biserica, în dialogul cu alte confesiuni creștine, își mărturisește credința, viața și istoria ei divino-umană și invită pe celelalte confesiuni creștine la reintrarea sau la intrarea în Biserică.

Dacă Sinodul din Creta ar fi fost unul „relativist” și „catolicizant” nu ar mai fi vorbit în mod deschis despre faptul că Biserica Ortodoxă e adevărata Biserică a lui Dumnezeu pe pământ, ci ar fi căutat o formulă laxă, lipsită de precizie. Însă lucrurile stau altfel: Sinodul a mărturisit de mai multe ori că Biserica Ortodoxă e Biserica una, sfântă, catolică și apostolică, dar, în același timp, că ea nu se simte…derobată de situația „restului lumii creștine [το υπόλοιπο του χριστιανικού κόσμου]”. Că ea e responsabilă pentru aducerea lumii creștine în Biserică, adică în ea însăși.

Tocmai de aceea, în articolul al 21-lea și nu numai în el, Biserica vorbește despre participarea ei la mișcarea ecumenică. Adică la dialogul cu alte confesiuni creștine…pentru ca ele să revină în Biserică. Căci dacă Biserica e una și rolul principal în unitate, cum a spus art. 1, e al Bisericii, atunci „unitatea creștină” e promovată de Biserică și înseamnă unirea tuturor „creștinilor” din afara Bisericii cu Biserica.

Părintele Patriciu Vlaicu în interviul de deasupra, ca și în conferința sa din Moldova, a arătat faptul că în multe documente sinodale ale Bisericii (el a prezentat două exemple), celelalte confesiuni sunt numite „biserici”…dar ca termen tehnic și nu dogmatic.

Adică Biserica are Dumnezeiasca ei Liturghie și când vorbește despre ea, despre Liturghia cea adevărată, se referă la Liturghia ei. Însă și catolicii au liturghia lor și armenii și monofiziții. Și ei au botez și ei au hirotonie și ei au nuntă. Biserica nu acceptă că ei au Sfinte Taine, dar fiecare confesiune „creștină” în parte își numește „tainele” lor ca și Biserica.

Acum, dacă eu vreau să scriu despre liturghia romano-catolică în comparație cu Liturghia Bisericii, ce nume să îi dau liturghiei lor, dacă ei așa își numesc slujba? Îi spun și eu liturghie, ca termen tehnic, nu ca și când aș crede ce cred romano-catolicii despre liturghia lor, după cum spun și despre catolici că sunt „biserică”, deși nu cred că sunt Biserica, pentru că nu pot să îi spun altcumva, atâta timp cât catolicii așa își numesc lucrurile în confesiunea lor.

Așa că denumirea altor confesiuni „creștine” drept „biserici”, ca termen tehnic, nu e nicio greșeală, atâta timp cât Biserica e una. Dacă Biserica e una, e de la sine înțeles că celelalte sunt non-biserici, dar le spunem „biserici”, pentru că ele își spun „biserici” și nu pentru că sunt „biserici”.

Dacă Sinodul din Creta ar fi spus că „nu știe” dacă Biserica Ortodoxă e Biserica lui Hristos sau că e nevoie ca toate bisericile creștine „să se unească” ca să avem Biserica lui Hristos, atunci da, acel Sinod din Creta ar fi fost unul eretic. De ce? Pentru că nu ar fi mărturisit că Biserica Ortodoxă e Biserica lui Hristos.

Dar când Sinodul din Creta a venit și a spus că Biserica lui Hristos e Biserica Ortodoxă…dar că Biserica nu e indiferentă față de „restul lumii creștine”, adică față de celelalte confesiuni „creștine”, ci ea dorește să fie cea care unifică Creștinismul, prin aducerea celorlalte confesiuni în Biserică, Sinodul a mărturisit Ortodoxia, pentru că asta credem noi, ortodocșii: că aceasta e Biserica lui Hristos, cea ortodoxă și că toți trebuie să se întoarcă în Biserică, ca toți să fim o turmă, care avem același Păstor, pe Dumnezeu.

Așa că, domnule Mihai, dacă ați fi fost teolog ortodox (care nu înseamnă, în mod neapărat, să fii cleric, ci un ortodox cu studii teologice profunde) ați fi înțeles imediat diferența dintre Biserică și biserici. Și când Biserica spune că celelalte sunt „biserici” în comparație cu ea, care e Biserica, nu mai e nevoie să le spui că sunt eretici, pentru că e de la sine înțeles că celelalte confesiuni „creștine” sunt în afara ei.

Vă aștept cu o altă întrebare punctuală despre actele Sinodului din Creta, tratată în aceeași manieră (citatul, traducerea și problematizarea dumneavoastră)…iar ce spun oamenii cu mască nu mă interesează! Pe mine mă interesează ce spune Scriptura, ce spun Părinții Bisericii, ce spune cultul Bisericii. De aceea mă și nevoiesc zilnic să le aprofundez. Lucru pe care vi-l doresc și dumneavoastră și tuturor cititorilor mei.

Did you like this? Share it: