1. [Pentru] toate [este] vreme și [este] vreme [pentru] tot lucrul [de] sub soare.

2. Vreme [este] să naști și vreme [este] să mori, vreme [este] să sădești și vreme [este] să smulgi [ceea ce ai] sădit.

3. Vreme [este] să omori și vreme [este] să vindeci, vreme [este] să dărâmi și vreme [este] să zidești.

4. Vreme [este] să plângi și vreme [este] să râzi, vreme [este] să jelești [τοῦ κόψασθαι] și vreme [este] să joci/ să dansezi [τοῦ ὀρχήσασθαι].

5. Vreme [este] să arunci pietre și vreme [este] să strângi pietre, vreme [este] să îmbrățișezi și vreme [este] să te îndepărtezi de îmbrățișare.

6. Vreme [este] să cauți și vreme [este] să piezi, vreme [este] să păzești și vreme [este] să izgonești.

7. Vreme [este] să rupi și vreme [este] să coși, vreme [este] să taci și vreme [este] să vorbești.

8. Vreme [este] să iubești și vreme [este] să urăști, [este o] vreme a războiului și [este o] vreme a păcii.

9. Care [este] prisosirea celui care face, în[tru] care el se ostenește?

10. Am văzut, împreună cu buimăcirea, pe care Dumnezeu a dat-o fiilor omului [ca] să se buimăcească în[tru] ea.

11. Cu toatele, [pe care Dumnezeu le]-a făcut, [au fost] bune în vremea lui [a lor] [σὺν τὰ πάντα ἐποίησεν καλὰ ἐν καιρῷ αὐτοῦ][1]. Și încă, [odată] cu veacul, [Dumnezeu] a dat în inima lor [καί γε σὺν τὸν αἰῶνα ἔδωκεν ἐν καρδίᾳ αὐτῶν], ca omul să nu afle [decât o astfel de] făptură [ὅπως μὴ εὕρῃ ὁ ἄνθρωπος τὸ ποίημα], pe care Dumnezeu a făcut-o dintru început și până la sfârșit [ὃ ἐποίησεν ὁ Θεός ἀπ᾽ ἀρχῆς καὶ μέχρι τέλους].

12. [Și] am cunoscut că nu este bine în[tru] ei, decât numai să se veselească și să facă bine în viața lui [lor].

13. Și încă tot omul care va mânca și va bea și are să vadă binele în toată osteneala lui, [acesta] este darul lui Dumnezeu.

14. [Și] am cunoscut că toate câte a făcut Dumnezeu, acestea vor fi întru veac în El [αὐτὰ ἔσται εἰς τὸν αἰῶνα ἐπ᾽ Αὐτω][2]. [Căci] nu este să adaugi și de la El nu este să înlături [οὐκ ἔστιν προσθεῖναι καὶ ἀπ᾽Αὐτοῦ οὐκ ἔστιν ἀφελεῖν]. Și [că] Dumnezeu a făcut [toate] pentru ca să se teamă de fața Lui [καὶ ὁ Θεὸς ἐποίησεν ἵνα φοβηθῶσιν ἀπὸ προσώπου Αὐτοῦ].

15. Ceea ce s-a făcut, [aceea] este [și] acum și câte se fac acum, [acelea] s-au [mai] făcut, și Dumnezeu va cerceta pe cel prigonit [καὶ ὁ Θεὸς ζητήσει τὸν διωκόμενον].

16. Și încă am văzut sub soare locul judecății [καὶ ἔτι εἶδον ὑπὸ τὸν ἥλιον τπον τς κρσεως], [și] acolo [este] cel neevlavios, iar [unde este] locul celui Drept [τόπον τοῦ Δικαίου], acolo [este] cel evlavios.

17. [Și] am zis eu în inima mea: „Împreună cu cel Drept și împreună cu cel neevlavios va judeca Dumnezeu, că[ci] vreme [pentru] tot lucrul și pe[ntru] toată făptura [este acolo]”.

18. Acolo am zis eu în inima mea pentru vorbirea fiilor omului: „Că Dumnezeu îi va deosebi pe ei [ὅτι διακρινεῖ αὐτοὺς ὁ Θεός] și să arate că ei sunt dobitoace și încă [sunt] ei [astfel] [καὶ τοῦ δεῖξαι ὅτι αὐτοὶ κτήνη εἰσὶν καί γε αὐτοῖς]”.

19. Că[ci] faptul fiilor omului și faptul dobitocului [este] un fapt al lor. [Și] cum [este] moartea unuia, așa [este și] moartea celuilalt. Și un duh [de viață este în] toți [καὶ πνεῦμα ἓν τοῖς πᾶσιν]. Și [cu] ce a prisosit omul mai mult decât dobitocul? [Cu] nimic, că toate [sunt] deșertăciune.

20. Toate merg într-un singur loc, [căci] toate a[u] fost făcut[e] din țărână și toate se întorc întru țărână.

21. Și cine a văzut duhul fiilor omului, dacă el se suie întru sus și duhul dobitocului, dacă el se coboară jos, întru pământ?

22. Și am văzut că nu este bine, decât numai [acela] care va veseli omul în faptele lui, că aceea [este] partea lui. Că[ci] cine îl va duce pe el [ὅτι τίς ἄξει αὐτὸν], [ca] să vadă în[tru] care are să fie cu el [τοῦ ἰδεῖν ἐν ᾧ ἐὰν γένηται μετ᾽ αὐτόν]?


[1] În momentul când El le-a zidit.

[2] Întru slava Lui, susținute de El întru existență.

Did you like this? Share it: