1. Întru sfârșit, psalmul lui David, al extazului [εἰς τὸ τέλος ψαλμὸς τῷ Δαυιδ ἐκστάσεως].

2. În[tru] Tine, Doamne, am nădăjduit, [ca] să nu mă rușinez întru veac. În[tru] dreptatea Ta, izbăvește-mă și mă scoate!

3. Pleacă spre mine urechea Ta! Grăbește să mă scoți! Fii mie întru Dumnezeu apărător [Θεὸν ὑπερασπιστὴν] și întru casă de scăpare [οἶκον καταφυγῆς], [pentru ca] să mă mântuiesc!

4. Că tăria mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.

5. Mă vei scoate din cursa aceasta, pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu.

6. Întru mâinile Tale îmi voi pune duhul meu. Răscumpăratu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului,

7. urât-ai pe cei care păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu în Domnul am nădăjduit.

8. Mă voi bucura și mă voi veseli în[tru] mila Ta, că ai privit la smerenia mea [și] ai mântuit din nevoi sufletul meu

9. și nu m-ai închis întru mâinile vrăjmașului, [ci] ai pus în [loc] larg picioarele mele.

10. Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc! Tulburatu-s-a în[tru] mânie ochiul meu, sufletul meu și pântecele meu,

11. că s-a sfârșit în[tru] durere viața mea și anii mei în[tru] suspine, a slăbit în[tru] sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat.

12. La toți vrăjmașii mei m-am făcut ocară și vecinilor mei foarte și frică cunoscuților mei. Cei care mă văd [mă vedeau] afară au fugit de mine.

13. Am fost uitat ca un mort de inima [lor], m-am făcut ca un vas stricat,

14. că am auzit ocara multora [din cei care] pribegesc împrejur, când se adună ei împreună asupra mea [și ca] să ia sufletul meu s-au sfătuit.

15. Iar eu în Tine am nădăjduit, Doamne. Zis-am: „Tu ești Dumnezeul meu”.

16. În mâinile Tale [sunt] vremurile mele [οἱ καιροί μου]. Izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei care mă vânează pe mine!

17. Arată fața Ta peste robul Tău! Mântuiește-mă în[tru] mila Ta!

18. Doamne, să nu mă rușinezi că Te-am chemat, [ci] să se rușineze cei neevlavioși și să se coboare întru Iad.

19. Mute să fie buzele cele viclene, care vorbesc împotriva celui Drept fărădelege, în mândrie și [în] batjocură!

20. Cât [este] de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai ascuns-o celor care se tem de Tine, [pe care] ai făcut-o celor care nădăjduiesc în[tru] Tine înaintea fiilor oamenilor!

21. Îi vei acoperi pe ei în[tru] ascunsul feței Tale [κατακρύψεις αὐτοὺς ἐν ἀποκρύφῳ τοῦ προσώπου Σου] de tulburarea oamenilor. Îi vei acoperi pe ei în[tru] cort de cearta limbilor [σκεπάσεις αὐτοὺς ἐν σκηνῇ ἀπὸ ἀντιλογίας γλωσσῶν].

22. Binecuvântat [este] Domnul, că a minunat mila Lui în cetatea îngrădirii [ἐθαυμάστωσεν τὸ ἔλεος αὐτοῦ ἐν πόλει περιοχῆς].

23. Iar eu am zis în[tru] extazul meu [ἐγὼ δὲ εἶπα ἐν τῇ ἐκστάσει μου]: „Așadar, lepădat [sunt] de la fața ochilor Tăi [ἀπέρριμμαι ἄρα ἀπὸ προσώπου τῶν ὀφθαλμῶν Σου]”. Pentru aceasta ai ascultat glasul rugăciunii mele când să strig [am strigat] eu către Tine [ἐν τῷ κεκραγέναι με πρὸς Σέ].

24. Iubiți pe Domnul toți Cuvioșii Lui! Că adevăruri caută Domnul [ὅτι ἀληθείας ἐκζητεῖ Κύριος] și îi răsplătește cu prisosință pe cei care fac mândrie [καὶ ἀνταποδίδωσιν τοῖς περισσῶς ποιοῦσιν ὑπερηφανίαν].

25. Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei care nădăjduiți în Domnul!

Did you like this? Share it: