Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Ecclisiastis, cap. 5, cf. LXX

1. Nu te grăbi împotriva gurii tale și inima ta nu o grăbi să scoată cuvânt înaintea feței lui Dumnezeu! Că Dumnezeu [este] în cer și tu pe pământ. Pentru aceasta să-ți fie cuvintele tale puține!

2. Că visul vine în multă buimăcire [ὅτι παραγίνεται ἐνύπνιον ἐν πλήθει περισπασμοῦ] și glasul celui nebun [este] în mult[e] cuvinte.

3. Precum ai să te rogi rugăciune lui Dumnezeu, [tot la fel] să nu întârzii să o înapoiezi pe ea, că nu este voie în cei nebuni. [Dar] tu, câte ai să te rogi, înapoiază!

4. [Mai] bine este să nu te rogi decât să te rogi și să nu înapoiezi.

5. Să nu dai gura ta [ca] să păcătuiască trupul tău și să nu zici înaintea feței lui Dumnezeu că „neștiință este”[1]. Ca să nu urgisească Dumnezeu în glasul tău și să nu nimicească lucrurile mâinilor tale,

6. că în mulțimea viselor și a deșertăciunilor și a cuvintelor multe [petreci]. [Așa] încât, [fiind] împreună cu Dumnezeu, teme-te!

7. Dacă ai să vezi în țară învinuirea neadevărată a săracului și jefuirea judecății și a dreptății, să nu te minunezi [μὴ θαυμάσῃς] de lucru[l acesta], că[ci] cel înalt peste cel înalt se păzește [ὑψηλὸς ἐπάνω ὑψηλοῦ φυλάξαι] și cei înalți [sunt] peste ei [καὶ ὑψηλοὶ ἐπ᾽ αὐτούς] [toți].

8. Și prisosirea pământului [καὶ περισσεία γῆς], lucrând [εἰργασμένου], în to[a]t[e] este împărat al câmpului [ἐν παντί ἐστι βασιλεὺς τοῦ ἀγροῦ].

9. Iubind argintul, nu se va sătura de argint. Și cine a iubit roadele în mulțimea lor? Încă și aceasta [este] deșertăciune.

10. În[tru] mulțimea bunătății, [ei] s-au înmulțit mâncând-o pe ea [ἐν πλήθει τῆς ἀγαθωσύνης ἐπληθύνθησαν ἔσθοντες αὐτήν]. Și care [este] bărbăția celui de lângă ea [καὶ τί ἀνδρεία τῷ παρ᾽ αὐτῆς]? Că[ci] însă [nu este] decât a vedea [cu] ochii lui [ὅτι ἀλλ᾽ ἢ τοῦ ὁρᾶν ὀφθαλμοῖς αὐτοῦ].

11. Dulce [este] somnul robului, [chiar] dacă puțin și [chiar] dacă mult va mânca, dar celui care s-a săturat să fie bogat, nu îi este îngăduit lui să doarmă.

12. Este o boală pe care am văzut-o sub soare: bogăția păzindu-se celui de a-l lui, întru răutatea lui [πλοῦτον φυλασσόμενον τῷ παρ᾽ αὐτοῦ εἰς κακίαν αὐτοῦ].

13. Și va pieri bogăția aceea în[tru] buimăcirea celui rău [καὶ ἀπολεῖται ὁ πλοῦτος ἐκεῖνος ἐν περισπασμῷ πονηρῷ]. Și a născut fiu și nimic nu este în mâna lui.

14. Precum gol a ieșit din pântecele maicii sale [καθὼς ἐξῆλθεν ἀπὸ γαστρὸς μητρὸς αὐτοῦ γυμνός], [tot așa el] se va întoarce [ἐπιστρέψει], [pentru ca] să meargă [după] cum vine [a venit] [τοῦ πορευθῆναι ὡς ἥκει]. Și nimic nu va lua în[tru] osteneala lui, pentru ca să meargă în[tru] mâna lui.

15. Și încă [spun]: aceasta [este] o boală rea. Căci precum a venit, așa va și pleca. Și ce [este] prisosirea lui, pentru care se ostenește întru vânt [μοχθεῖ εἰς ἄνεμον]?

16. Încă și toate zilele lui [sunt] în întuneric și [în] jale, și [în] mânie multă și [în] boală și [în] amărăciune.

17. Iată, pe care eu l-am văzut [a fi] bine [și] care este bine: să mănânci și să bei și să vezi bunătatea în toată osteneala lui[, a omului]! Căruia, dacă are să se ostenească sub soare, [în] numărul zilelor vieții lui, pe care Dumnezeu i le-a dat lui, [îi va fi bine], că[ci] aceasta [este] partea sa.

18. Încă și [la] tot omul [îi va fi bine], căruia Dumnezeu i-a dat lui bogăție și averi, și l-a împuternicit pe el să mănânce din ea și să își ia partea lui și să se veselească în osteneala lui. [Căci] aceasta este darul lui Dumnezeu.

19. Că[ci] nu se va [vor] pomeni [ca] multe zilele vieții lui, că[ci] Dumnezeu îl tulbură pe el în veselia inimii lui [ὅτι ὁ Θεὸς περισπᾷ αὐτὸν ἐν εὐφροσύνῃ καρδίας αὐτοῦ].


[1] Că ai păcătuit din neștiință.

Did you like this? Share it:

Previous

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [83]

Next

De ce nu este Dumnezeu întru nebunia noastră [Ps. 21, 3, LXX]?

2 Comments

  1. Axios

    Mă iertați, ce vrea să spună prin: „tu, câte ai să te rogi, înapoiază! [Mai] bine este să nu te rogi decât să te rogi și să nu înapoiezi”? E vorba de a înapoia lui Dumnezeu cele pentru care ne-am rugat și le-am primit de la El? Și cum să le înapoiem? Făcând la rândul nostru milostenie din cele pe care le-am primit de la Dumnezeu?
    Sau există un sens și mai adânc?
    Blagosloviți!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Sensul e acesta: Despre câte, în timpul rugăciunii, făgăduiești lui Dumnezeu să le faci, pe acelea să le înapoiezi lui Dumnezeu! Căci mai bine este să nu promiți lui Dumnezeu că faci un lucru, decât să promiți că faci ceva și să nu faci.

      Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întărească!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén