Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Cum se înțelege duhovnicește Ps. 100, 8?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

39. Cum se înțelege duhovnicește Ps. 100, 8?

În LXX, acest verset arată astfel: „Întru dimineți ucideam pe toți cei păcătoși ai pământului [εἰς τὰς πρωίας ἀπέκτεννον πάντας τοὺς ἁμαρτωλοὺς τῆς γῆς], [ca] să nimicesc din cetatea Domnului [τοῦ ἐξολεθρεῦσαι ἐκ πόλεως Κυρίου] pe toți cei care lucrează fărădelegea [πάντας τοὺς ἐργαζομένους τὴν ἀνομίαν]”. Iar acest verset scris de Sfântul Profet David vorbește despre viața noastră duhovnicească și despre lupta noastră ascetică zilnică.

Căci noi ucidem întru dimineți, adică de când gândurile rele apar în noi, pe toți cei păcătoși ai pământului, adică toate păcatele la care ne îndeamnă demonii. Căci în pământul inimii apar păcătoșii, adică gândurile rele, și pe ele trebuie să le omorâm de dimineață, din fașă, de când apar, pentru ca să nu devină consistente în noi.

Și continua noastră atenție față de gândurile care ne străbat ne face să detectăm problemele continue care apar, ne dă să vedem gândurile păcătoase și de aceea putem să le ucidem în noi. Și gândurile rele le ucidem în noi prin faptul că nu le dăm curs și prin aceea că ne rugăm Domnului să ne scape de ispita păcătoasă. Nepăcătuirea și rugăciunea, alături de post și de priveghere, sunt cele care omoară în noi ispitele păcătoase.

Cine e cetatea Domnului? Sufletul nostru. Din sufletul nostru trebuie să îi nimicim pe toți cei care lucrează fărădelegea. Și cine lucrează în noi fărădelegea? Patimile noastre. Adică obișnuința noastră cu păcatul, cu încălcarea voii lui Dumnezeu.

Iar aici Sfântul David, Profetul Domnului, ne învață că trebuie să luptăm cu păcatul, cu orice păcat, de când se înfiripă în noi, dar, în același timp, să luptăm în noi și cu toată patima, adică, cu toată obișnuința păcătoasă. Adică să-i omorâm pe păcătoșii pământului, păcatele, dar și pe cei care lucrează fărădelegea, adică patimile.

Did you like this? Share it:

Previous

Psalmul 97, cf. LXX

Next

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [87]

4 Comments

  1. Antonie G.

    Da, Părinte Dorin, aveți mare dreptate! Trebuie să-i omorâm pe „păcătoșii” din noi și să renaștem ca oameni duhovnicești, cum ne-a învățat Hristos, și nu să căutăm să-i omorâm pe alții.
    Asupra noastră trebuie să ne concentrăm, nu asupra altora. Să ucidem „întru dimineți” primele răsăriri ale păcatelor în noi, și atunci, poate, dacă vom scoate bârna din ochii noștri, poate vom ajunge să vedem și paiul din ochiul altora.
    Sărut-mâna, Doamne-ajută! Mulțumesc pentru explicații.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Și eu vă mulțumesc, domnule Antonie, și vă doresc mult spor în toate!

      Mă bucur că observați nuanțele…și viețile oamenilor.

      Și, da, trebuie să omorâm patimile din noi și nu să ne bârfim și să ne omorâm sufletește unii pe alții, prin tot felul de minciuni și de ironii! Numai bine!

  2. Marian

    Părinte, eu mi-am făcut obișnuința să citesc pe fiecare zi cât pot din Psaltire, cât am timp. Uneori se întâmplă că îmi răsar în minte fără să vreau unele înțelegeri. Să le cred? Și dacă îmi vin în timpul rugăciunii, să le dau atenție sau să fac rugăciunea mai departe și să le ignor? Nu știu de unde sunt. Mulțumesc anticipat pentru răspuns.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Dacă vă vin înțelegeri personale citind Scriptura sau Părinții, domnule Marian, trebuie să le scrieți! Dacă vă vin înțelegeri rugându-vă cu Psaltirea, iar trebuie să le scrieți! Și după ce le scrieți, le arătați Duhovnicului dumneavoastră sau unui teolog sau unui om de încredere și credincios, ca să le citească și el. Dacă le vor citi mai mulți vor observa nivelul lor și felul lor.

      Numai bine!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén