În viața Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se spune că, după ce a fost adusă de părinții ei la templu, se ocupa cu citirea Sfintelor Scripturi, pe lângă rugăciune și lucru de mână.

Astfel, „pe când trăia încă Ioachim, tatăl ei, învățase să scrie în ebraică”, iar acum stătea în templu „ostenindu-se și zăbovind în dumnezeieștile Scripturi, în lucrul lânii, inului, mătăsii” etc., „iar în înțelepciune și în înțelegere era mai presus decât toate tinerele de vârsta ei”[1]. […] „Lucra veșminte de lână care se foloseau la templul Domnului și se hrănea de la templul Domnului stăruind în rugăciuni, în citire, în post, în lucrul mâinilor și în toată virtutea”[2] (Ieromonahul Epifanie).

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune, de asemenea, că „îi plăcea să învețe și era […] plină de cugetare la dumnezeieștile Scripturi”[3].

Și făcea aceasta cu toate că era vizitată în fiecare zi de către Sfântul Arhanghel Gavriil, care, neîndoielnic, nu numai că îi aducea hrană, ci o învăța și cele ale teologiei dumnezeiești, așa cum a spus și Părintele Dorin în predica sa: „Dar ce înțelegem cu toții din viața tainică, din templu, a Maicii Domnului? Că curăția, sfințenia, teologia și munca merg mână în mână. Că avem nevoie să trăim în curăție și în sfințenie, în citiri și experiențe sfinte, muncind pentru a ne hrăni și pentru a ne educa”[4].

Însă, dacă Preasfânta Fecioară se ostenea în citirea și înțelegerea Sfintelor Scripturi, deși era învățată teologie de Arhanghelul Domnului, noi cu cât mai mult avem nevoie să facem acest lucru?

Pentru că noi, creștinii ortodocși, sau cei mai mulți dintre noi ne mulțumim cu harul pe care îl simțim în Biserică, prin participarea la Sfintele Slujbe și prin primirea Sfintelor Taine, dar nu înțelegem că citirea dumnezeieștilor Scripturi e o datorie a creștinului ortodox la fel de mare ca și venirea la Biserică. Și că această ocupație (care e o formă de asceză) nu este opțională, ci ea face parte din venirea noastră la Biserică și este deopotrivă dăruitoare de mult har și multă bucurie.

Alături de post și de rugăciune și de participarea la Sfintele Slujbe, citirea Sfintelor Scripturi este o mare datorie pe care o avem față de Dumnezeu. La care adăugăm și citirea din Sfinții Părinți, a cât mai multor Sfinți Părinți, care ne pot explica și lumina în ceea ce privește trăirea după poruncile Domnului, felul în care putem ajunge să fim părtași la viața dumnezeiască.


[1] Cf. Trei vieți bizantine ale Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 10-11.

[2] Idem, p. 11. [3] Idem, p. 85.

[4] A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2016/11/19/predica-la-intrarea-in-biserica-a-maicii-domnului-21-noiembrie-2016/.

Did you like this? Share it: