Care e vremea pe care omul n-o cunoaște [Eccl. 9, 12]?

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Întrebări și răspunsuri teologice
(vol. 1)

*

43. Care e vremea pe care omul n-o cunoaște [Eccl. 9, 12]?

Acea vreme e vremea morții! Căci aici, la Eccl. 9, 12, avem următorul text în LXX: „Că[ci] încă nu și-a cunoscut omul vremea lui [ὅτι καί γε οὐκ ἔγνω ὁ ἄνθρωπος τὸν καιρὸν αὐτοῦ], [ci] ca peștii care sunt vânați în plasă rea [ὡς οἱ ἰχθύες οἱ θηρευόμενοι ἐν ἀμφιβλήστρῳ κακῷ] și ca păsările care sunt vânate în cursă [καὶ ὡς ὄρνεα τὰ θηρευόμενα ἐν παγίδι], ca aceștia sunt prinși în cursă fiii omului întru vremea cea rea [ὡς αὐτὰ παγιδεύονται οἱ υἱοὶ τοῦ ἀνθρώπου εἰς καιρὸν πονηρόν], când are să cadă peste ei fără de veste [ὅταν ἐπιπέσῃ ἐπ᾽ αὐτοὺς ἄφνω]”.

Pentru că omul nu își cunoaște vremea morții, ci pe ea o poate afla doar de la Dumnezeu. De aceea, moartea, pentru cel neduhovnicesc și care nu își află de la Dumnezeu sfârșitul vieții lui pământești, vine peste el după cum vine moartea peste pești și peste păsări. Căci, peste cel păcătos, moartea cade fără de veste și fără ca el să fie pregătit pentru moarte. Dar celui duhovnicesc, Dumnezeu îi vestește moartea lui cu mai multe zile înainte de adormirea sa, tocmai pentru ca el să se pregătească pentru ea. Ca el să adoarmă creștinește, în pace, spovedit și împărtășit și împăcat cu toți.