1. Muștele, murind [în ulei], vor strica pregătirea gustului uleiului, [iar] puținul înțelepciunii [este mai] cinstit decât slava cea mare a nebuniei.

2. Inima celui înțelept [este] întru dreapta lui, iar inima celui nebun [este] întru stânga lui.

3. Și încă [fiind] pe cale, când are să meargă cel nebun, îi va lipsi inima lui, și, pe care le va socoti, toate sunt nebunie [ἀφροσύνη].

4. Dacă duhul celui care stăpânește are să se suie peste tine, să nu îți părăsești locul tău, că[ci] vindecarea va opri mari păcate [ἴαμα καταπαύσει ἁμαρτίας μεγάλας].

5. Este [și o altă] răutate pe care am văzut-o sub soare, care [s-a petrecut] fără de voie [și] care a ieșit de la fața celui care stăpânește:

6. cel nebun s-a dat în[tru] înălțări mari și cei bogați vor ședea în[tru] smerenie.

7. Am văzut robi pe cai și stăpânitori mergând ca robii pe pământ.

8. Cel care sapă groapă, în ea va cădea și pe cel care dărâmă gardul, șarpele îl va mușca pe el.

9. Scoțând pietre, se va strica în[tru] ele, [iar] despicând lemne, se va primejdui în[tru] ele.

10. Dacă are să cadă unealta de fier și el fața și-a tulburat[1], dar puterile îl vor întări, că[ci] prisosirea celui bărbătos [este] înțelepciunea.

11. Dacă șarpele are să muște nu [are să o facă] în șoaptă. Dar nu este prisosire celui care vrăjește[2].

12. Har [sunt] cuvintele gurii celui înțelept [λόγοι στόματος σοφοῦ χάρις], iar buzele celui nebun îl vor îneca pe el [καὶ χείλη ἄφρονος καταποντιοῦσιν αὐτόν].

13. Nebunia [este] începutul cuvintelor gurii sale și învăluire rea [περιφέρεια πονηρά] [este] cea din urmă [rostire] a gurii sale.

14. Și cel nebun înmulțește cuvintele [καὶ ὁ ἄφρων πληθύνει λόγους]. [Căci] nu a cunoscut omul ce [este] ceea ce s-a făcut și ce [este] ceea ce va fi după el. [Și] cine îi va vesti lui?

15. Osteneala celor nebuni îi va obosi pe ei [μόχθος τῶν ἀφρόνων κοπώσει αὐτούς], care nu au cunoscut să meargă întru cetate [ὃς οὐκ ἔγνω τοῦ πορευθῆναι εἰς πόλιν].

16. Vai ție cetate, care împăratul tău [este] mai tânăr și stăpânitorii tăi mănâncă în[tru] dimineață!

17. Fericit [ești] tu pământ[ule], care împăratul tău [este] fiul celor liberi [υἱὸς ἐλευθέρων] și stăpânitorii tăi, la vreme [πρὸς καιρὸν], vor mânca în putere și nu se vor rușina [φάγονται ἐν δυνάμει καὶ οὐκ αἰσχυνθήσονται][!]

18. În[tru] leneviri se va smeri acoperișul [ἐν ὀκνηρίαις ταπεινωθήσεται ἡ δόκωσις] și în trândăvia mâinilor casa va pica [καὶ ἐν ἀργίᾳ χειρῶν στάξει ἡ οἰκία].

19. Întru râs fac pâinea și vinul îl [îi] veselește pe cei vii și argintul va fi ascultat împreună cu toți.

20. Și încă în conștiința ta pe împărat să nu-l blestemi [καί γε ἐν συνειδήσει σου βασιλέα μὴ καταράσῃ] și în cămările paturilor/ ale dormitoarelor tale să nu blestemi pe cel bogat [καὶ ἐν ταμιείοις κοιτώνων σου μὴ καταράσῃ πλούσιον]. Că[ci] pasărea cerului se va duce împreună cu glasul [ὅτι πετεινὸν τοῦ οὐρανοῦ ἀποίσει σὺν τὴν φωνήν] [ei] și cel care are aripi va spune cuvânt [καὶ ὁ ἔχων τὰς πτέρυγας ἀπαγγελεῖ λόγον].


[1] Se tulbură cel căruia i se strică unealta de fier pe care o are în mână.

[2] Nu câștigă nimic cel care se ocupă cu vrăji.

Did you like this? Share it: