1. Un oarecare om era în țara Avsitis [Αυσῖτις][1], al cărui nume [era] Iov [Ἰώβ]. Și acest om era adevărat [ἀληθινός], fără prihană [ἄμεμπτος], drept [δίκαιος], temător de Dumnezeu [θεοσεβής], îndepărtându-se de tot lucrul cel rău [ἀπεχόμενος ἀπὸ παντὸς πονηροῦ πράγματος].

2. Și i s-au făcut lui 7 fii și 3 fiice.

3. Și [acestea] era[u] dobitoacele lui: 7.000 de oi, 3.000 de cămile, 500 de perechi de boi [și] 500 de măgărițe păscătoare [ὄνοι θήλειαι νομάδες]. Și [pentru ele avea] slujire multă foarte [ὑπηρεσία πολλὴ σφόδρα][2] și lucruri mari era[u] lui pe pământ. Și era acel om de bun neam, din răsăriturile soarelui [τῶν ἀφ᾽ ἡλίου ἀνατολῶν].

4. Și mergând împreună fiii lui, unul la altul, făceau beții/ chefuri/ petreceri [πότον] în fiecare zi, luând împreună cu [ei] și pe cele 3 surori ale lor, [pentru] a mânca și a bea împreună cu ei.

5. Și cum s-au sfârșit [se sfârșeau] zilele petrecerii [αἱ ἡμέραι τοῦ πότου], Iov trimitea și îi curățea pe ei, sculându-se de dimineață. Și aducea jertfe pentru ei, după numărul lor, și un vițel pentru păcate, pentru sufletele lor. Căci zicea Iov: „Ca nu cumva fiii mei [μήποτε οἱ υἱοί μου], în mințile/ cugetele lor [ἐν τῇ διανοίᾳ αὐτῶν], cele rele au gândit [să fi gândit] împotriva lui Dumnezeu [κακὰ ἐνενόησαν πρὸς Θεόν]”. Așadar, așa făcea Iov [în] toate zilele.

6. Și [iată] că a fost [și] ziua aceasta! Și, iată, au venit Îngerii lui Dumnezeu, [pentru ca] să stea înaintea Domnului [παραστῆναι ἐνώπιον τοῦ Κυρίου]! Și diavolul [ὁ διάβολος]/ clevetitorul a venit împreună cu ei.

7. Și Domnul a zis diavolului: „De unde ai venit [πόθεν παραγέγονας]?”. Și diavolul, răspunzând Domnului, a zis: „Împrejurând pământul [περιελθὼν τὴν γῆν], și umblând pe sub cer [καὶ ἐμπεριπατήσας τὴν ὑπ᾽ οὐρανὸν], sunt [acum] de față [πάρειμι]”.

8. Și Domnul i-a zis lui: „Luat-ai aminte [προσέσχες], [cu] mintea ta [τῇ διανοίᾳ σου], împotriva slujitorului Meu, Iov [κατὰ τοῦ παιδός Μου Ιωβ]? Că nu este ca el [niciunul] din cei de pe pământ, [adică] om fără de prihană, adevărat, temător de Dumnezeu, îndepărtându-se de tot lucrul cel rău”.

9. Iar diavolul a răspuns și a zis înaintea Domnului: „Nu în zadar se închină Iov lui Dumnezeu [μὴ δωρεὰν σέβεται Ιωβ τὸν Θεόν]!

10. Nu Tu ai îngrădit cele din afară ale lui și cele din lăuntru ale casei lui și, împrejur, toate cele din afară care sunt ale lui, [și] ai binecuvântat lucrurile mâinilor lui și multe ai făcut dobitoacele lui pe pământ?

11. Dar trimite mâna Ta și Te atinge de toate pe care le are [ἀλλὰ ἀπόστειλον τὴν χεῖρά Σου καὶ ἅψαι πάντων ὧν ἔχει]! [Atunci], cu siguranță, [vom vedea], dacă întru față Te va binecuvânta [εἰ μὴν εἰς πρόσωπόν Σε εὐλογήσει]”.

12. Atunci Domnul a zis diavolului: „Iată, toate câte este [sunt] ale lui le dau în mâna ta, dar de el să nu te atingi!”. Și a ieșit diavolul de la Domnul.

13. Și era că [în] ziua aceea, fiii lui Iov și fiicele lui beau vin în casa fratelui lor celui mai mare.

14. Și, iată, un vestitor a venit la Iov și i-a zis lui: „Perechile boilor arau și măgărițele pășteau ținându-se de ele.

15. Și venind cei care robesc, le-au robit pe ele și pe slujitori i-au ucis în săbii. Și doar eu mântuindu-mă [σωθεὶς δὲ ἐγὼ μόνος], am venit [ca] să îți vestesc ție”.

16. Încă vorbind acesta, a venit alt vestitor și a zis către Iov: „Foc a căzut din cer [πῦρ ἔπεσεν ἐκ τοῦ οὐρανοῦ] și a ars oile și, de asemenea, [și] pe păstori i-a mâncat/ i-a mistuit [focul]. Și doar eu mântuindu-mă [καὶ σωθεὶς ἐγὼ μόνος], am venit [ca] să îți vestesc ție”.

17. Încă vorbind acesta, a venit alt vestitor și a zis către Iov: „Călăreții ne-au făcut nouă 3 căpetenii și au încercuit cămilele și le-au robit pe ele și pe slujitori i-au ucis în săbii. Și m-am mântuit doar eu [ἐσώθην δὲ ἐγὼ μόνος] și am venit [ca] să îți vestesc ție”.

18. Încă vorbind acesta, alt vestitor vine, zicându-i lui Iov: „Fiii tăi și fiicele tale mâncând și bând la fratele lor mai mare,

19. deodată, vânt mare a venit din pustiu și s-a atins de cele 4 unghiuri ale casei și a căzut casa peste copiii tăi și au murit. Și m-am mântuit doar eu [ἐσώθην δὲ ἐγὼ μόνος] și am venit [ca] să îți vestesc ție”.

20. Așa s-a ridicat Iov [și] și-a sfâșiat veșmintele lui și și-a tăiat părul capului său și, căzând la pământ, s-a închinat și a zis:

21. „El [eu] gol am ieșit din pântecele maicii mele [αὐτὸς γυμνὸς ἐξῆλθον ἐκ κοιλίας μητρός μου] și gol voi pleca acolo [γυμνὸς καὶ ἀπελεύσομαι ἐκει][3]. Domnul a dat, Domnul a luat [ὁ Κύριος ἔδωκεν ὁ Κύριος ἀφείλατο]. Cum Domnului I s-a părut, așa s-a și făcut [ὡς τῷ Κυρίῳ ἔδοξεν οὕτως καὶ ἐγένετο]. Să fie numele Domnului binecuvântat [εἴη τὸ ὄνομα Κυρίου εὐλογημένον][!]”.

22. [Dar] în toate acestea, care au venit împreună [asupra] lui, nu a păcătuit Iov înaintea Domnului [οὐδὲν ἥμαρτεν Ιωβ ἐναντίον τοῦ Κυρίου] și [nici] nu a dat nebunie lui Dumnezeu [καὶ οὐκ ἔδωκεν ἀφροσύνην τῷ Θεῷ].


[1] Aici, ca de obicei, avem forma de N. a cuvântului. Pentru că eu transliterez întotdeauna formele de nominativ ale numelor de persoane sau de localități sau de țări. În text avem forma de D. sg. τῇ Αυσίτιδι.

[2] Avea o mulțime mare de slujitori, care se ocupa de animale.

[3] În mormânt.

Did you like this? Share it: