1. Și a fost [iarăși o zi] ca ziua aceasta. Și au venit Îngerii lui Dumnezeu [ca] să stea înaintea Domnului. Și diavolul [ὁ διάβολος] a venit în mijlocul lor [ca] să stea înaintea Domnului.

2. Și Domnul a zis diavolului: „De unde vii tu?”. Atunci diavolul a zis înaintea Domnului: „Umblând [pe] sub cer și umblând [peste] tot [διαπορευθεὶς τὴν ὑπ᾽ οὐρανὸν καὶ ἐμπεριπατήσας τὴν σύμπασαν], sunt [acum] de față [πάρειμι]”.

3. Și Domnul a zis către diavol: „Așadar, ai luat aminte la slujitorul Meu, Iov? Că nu este [nimeni] ca el [din] cei de pe pământ. [Adică] om fără de răutate [ἄκακος], adevărat, fără de prihană, temător de Dumnezeu, îndepărtându-se de tot [lucrul] cel rău. Și încă se ține de nerăutate [ἔτι δὲ ἔχεται ἀκακίας]. Iar tu ai zis [ca] averile lui în zadar să le pierzi”.

4. Și răspunzând diavolul, I-a zis Domnului: „Piele peste piele. Câte este [sunt] ale omului, [el] le va plăti pentru sufletul său.

5. Și nu, cu siguranță, [nu se va petrece altceva]! Dar, trimițând mâna Ta, atinge-Te de oasele lui și de cărnurile lui! [Atunci], cu siguranță, [vom vedea], dacă întru față Te va binecuvânta [εἰ μὴν εἰς πρόσωπόν Σε εὐλογήσει]”.

6. Și Domnul i-a zis diavolului: „Iată, ți-l dau ție pe el [ἰδοὺ παραδίδωμί σοι αὐτόν], numai sufletul lui păzește-l [μόνον τὴν ψυχὴν αὐτοῦ διαφύλαξον]!”.

7. Și diavolul a ieșit de la Domnul și l-a lovit pe Iov cu rană rea [καὶ ἔπαισεν τὸν Ιωβ ἕλκει πονηρῷ] din picioare [și] până în cap [ἀπὸ ποδῶν ἕως κεφαλῆς].

8. Și [Iov] și-a luat un ciob de oală [ὄστρακον] ca să-și răzuie puroiul [de pe trup]. Și stătea pe gunoi, afară [din] cetate.

9. Și trecând multă vreme, i-a zis lui femeia sa: „Până ce vei îndura, zicând: «Iată, aștept încă puțină vreme [ἰδοὺ ἀναμένω χρόνον ἔτι μικρὸν], așteptând nădejdea mântuirii mele [προσδεχόμενος τὴν ἐλπίδα τῆς σωτηρίας μου]!»? Căci, iată, a fost nimicită pomenirea ta de pe pământ, fiii și fiicele [tale și] ale pântecelui meu chinuri și osteneli, [pentru] care, în zadar, m-am ostenit cu trude! Și tu, singur, în putreziciunea viermilor șezi [σύ τε αὐτὸς ἐν σαπρίᾳ σκωλήκων κάθησαι], petrecându-ți treaz întreaga noapte [διανυκτερεύων αἴθριος], iar eu, pribeagă și slujnică [κἀγὼ πλανῆτις καὶ λάτρις], din loc [în] loc împrejurând și din casă [în] casă, așteptând soarele când va apune, ca să mă odihnesc de osteneli[le mele] și de durerile care pe mine acum mă țin. Ci zi [odată] vreun cuvânt întru Domnul și mori [ἀλλὰ εἰπόν τι ῥῆμα εἰς Κύριον καὶ τελεύτα]!”.

10. Dar el, uitându-se [la ea], i-a zis ei: „[De ce] ca una [dintre] femeile cele nebune ai vorbit? Dacă pe cele bune le-am primit din mâna Domnului [εἰ τὰ ἀγαθὰ ἐδεξάμεθα ἐκ χειρὸς Κυρίου], pe cele rele [de ce] nu le îndurăm [τὰ κακὰ οὐχ ὑποίσομεν]?”. [Și] în toate acestea, care i s-au întâmplat lui, [cu] nimic [nu] a păcătuit Iov [cu] buzele [lui] înaintea lui Dumnezeu [οὐδὲν ἥμαρτεν Ιωβ τοῖς χείλεσιν ἐναντίον τοῦ Θεοῦ].

11. Și auzind cei trei prieteni ai săi toate relele care au venit peste el, au venit, fiecare din țara sa, către el: Elifas, împăratul temanilor [Ελιφας ὁ Θαιμανων βασιλεύς], Baldad, tiranul safheilor [Βαλδαδ ὁ Σαυχαίων τύραννος] [și] Sofar, împăratul mineilor [Σωφαρ ὁ Μιναίων βασιλεύς]. Și au venit către el împreună, [pentru ca] să-l mângâie și să-l cerceteze pe el.

12. Și văzându-l pe el de departe, nu l-au recunoscut. Și strigând [cu] glas mare, au plâns, rupându-și fiecare mantia sa și presărându-și pământ [pe capul lor].

13. Și au șezut lângă el 7 zile și 7 nopți și niciunul [dintre] ei [nu] a spus [nimic]. Căci vedeau rana [ἑώρων γὰρ τὴν πληγὴν] [lui], fiind groaznică și foarte mare [δεινὴν οὖσαν καὶ μεγάλην σφόδρα].

Did you like this? Share it: