1. Întru sfârșit, lui Iditun [Ιδιθουν], cântarea lui David.

2. Zis-am: „Păzi-voi căile mele [pentru] a nu păcătui cu limba mea. Pus-am gurii mele pază, când să stea păcătosul înaintea mea”.

3. Asurzit-am și m-am smerit și am tăcut din bunătăți [καὶ ἐσίγησα ἐξ ἀγαθῶν] și durerea mea s-a reînnoit.

4. S-a încălzit inima mea înăuntrul meu și în cugetarea mea se va aprinde foc. [Și] am spus cu limba mea:

5. „Arată-mi mie, Doamne, sfârșitul meu și care este numărul zilelor mele, ca să cunosc eu ce îmi lipsește!”.

6. Iată, [cu] palmele ai pus zilele mele și ființa mea ca nimic [este] înaintea Ta! Dar toate [sunt] deșertăciune, tot omul trăind. [Pauză psalmică].

7. Totuși în[tru] chip merge omul [μέντοιγε ἐν εἰκόνι διαπορεύεται ἄνθρωπος], dar [ei] în zadar se tulbură. Strânge și nu cunoaște cui le va aduna pe ele.

8. Și acum, cine [este] răbdarea mea? Nu [este] Domnul? Și ființa mea de la Tine este.

9. De toate fărădelegile mele izbăvește-mă! Ocară celui nebun m-ai dat.

10. Asurzit-am și nu am deschis gura mea, că Tu ești Cel care m-ai făcut pe mine.

11. Depărtează de la mine bicele Tale [τὰς μάστιγάς Σου]! [Căci] de tăria mâinii Tale, eu m-am sfârșit.

12. În[tru] mustrări, pentru fărădelege, l-ai certat pe om și ai nimicit sufletul lui ca pe un păianjen. Dar în deșert se tulbură tot omul. [Pauză psalmică].

13. Auzi rugăciunea mea, Doamne, și cererea mea ascult-o! Lacrimile mele să nu le treci în tăcere. Că străin sunt eu la Tine și sălășluiesc în pământ străin ca toți părinții mei.

14. Dezleagă mie ca să mă odihnesc, mai înainte să mă duc și încă nu am să [mai] fiu!

Did you like this? Share it: