1. Întru sfârșit, psalmul lui David.

2. Răbdând L-am răbdat pe Domnul și a luat aminte mie și a auzit rugăciunea mea

3. și m-a scos din groapa nefericirii și din tina noroiului și a pus pe stâncă picioarele mele și a îndreptat pașii mei.

4. Și a aruncat întru gura mea cântare nouă [καὶ ἐνέβαλεν εἰς τὸ στόμα μου ᾆσμα καινόν], cântare de laudă [adusă] Dumnezeului nostru. Mulți vor vedea și se vor teme și vor nădăjdui în[tru] Domnul.

5. Fericit [este] omul a cărui nădejde a lui este numele Domnului și nu a privit întru deșertăciuni [καὶ οὐκ ἐνέβλεψεν εἰς ματαιότητας] și nebunii mincinoase [καὶ μανίας ψευδεῖς][!]

6. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale și gândurilor Tale [în gândurile Tale] nu este cine îți va fi [să îți fie] asemenea Ție [καὶ τοῖς διαλογισμοῖς Σου οὐκ ἔστιν τίς ὁμοιωθήσεταί Σοι]. Vestit-am și am grăit: „S-au înmulțit peste număr”.

7. Jertfă și prinos nu ai voit, dar urechi mi-ai pregătit mie [ὠτία δὲ κατηρτίσω μοι]; ardere de tot și [jertfă] pentru păcat nu ai cerut.

8. Atunci am zis: „Iată, vin! În capul cărții s-a scris despre mine.

9. [Ca] să fac voia Ta[,] Dumnezeul meu[,] vrut-am și legea Ta [este] în mijlocul pântecelui meu”.

10. Bine-vestit-am dreptate în adunare mare. Iată, buzele mele nu am să le opresc! Doamne, Tu ai cunoscut!

11. Dreptatea Ta nu am ascuns-o în inima mea, [ci] adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. Nu am ascuns mila Ta și adevărul Tău de adunarea multă.

12. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, [căci] mila Ta și adevărul Tău totdeauna m-au sprijinit pe mine.

13. Că m-au înconjurat rele, cărora nu este număr, apucatu-m-au fărădelegile mele și nu am putut a vedea. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit.

14. Binevoiește, Doamne, [ca] să mă izbăvești! Doamne, întru să-mi ajuți mie, ia aminte [Κύριε εἰς τὸ βοηθῆσαί μοι πρόσχες]!

15. Să fie rușinați și să se întoarcă împreună cei care caută sufletul meu, [ca] să-l scoată pe el. Să se întoarcă înapoi și să fie rușinați cei care îmi voiesc mie rele.

16. Să primească numaidecât rușinea lor cei care îmi zic mie: „Bine făcut! Bine făcut!”.

17. Să se bucure și să se veselească [în]tru Tine toți cei care Te caută pe Tine, Doamne[!] Și „Mărit să fie Domnul [μεγαλυνθήτω ὁ Κύριος]!” să zică totdeauna cei care iubesc mântuirea Ta!

18. Iar eu [sunt] sărac și sărman [și] Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu. Dumnezeul meu, să nu întârzii!

Did you like this? Share it: