1. Întru sfârșit, psalmul fiilor lui Core, întru înțelegere.

2. Dumnezeu[le,] în urechile noastre am auzit [și] părinții noștri ne-au vestit nouă lucrul pe care l-ai lucrat în zilele lor, în zilele cele vechi.

3. Mâna Ta neamuri a nimicit cu totul și i-ai sădit pe ei, chinuit-ai popoare și i-ai izgonit pe ei.

4. Căci nu în sabia lor au moștenit pământul și brațul lor nu i-a mântuit pe ei, ci dreapta Ta și brațul Tău și luminarea feței Tale [καὶ ὁ φωτισμὸς τοῦ προσώπου Σου], că ai binevoit în[tru] ei.

5. [Și] Tu ești Acela, Împăratul meu și Dumnezeul meu, Cel care poruncește mântuirile lui Iacov [ὁ ἐντελλόμενος τὰς σωτηρίας Ιακωβ].

6. În Tine pe vrăjmașii noștri îi vom împunge [κερατιοῦμεν] și în numele Tău îi vom disprețui pe cei care se ridică împotriva noastră [ἐξουθενώσομεν τοὺς ἐπανιστανομένους ἡμῖν].

7. Căci nu în arcul meu voi nădăjdui și sabia mea nu mă va mântui.

8. Căci ne-ai mântuit pe noi de cei care ne necăjesc pe noi și pe cei care ne urăsc pe noi i-ai rușinat.

9. În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua și în numele Tău ne vom mărturisi întru veac. [Pauză psalmică].

10. Iar acum ne-ai lepădat și ne-ai rușinat pe noi și nu vei ieși în puterile noastre [καὶ οὐκ ἐξελεύσῃ ἐν ταῖς δυνάμεσιν ἡμῶν].

11. Întorsu-ne-ai pe noi întru cele din urmă de la vrăjmașii noștri [ἀπέστρεψας ἡμᾶς εἰς τὰ ὀπίσω παρὰ τοὺς ἐχθροὺς ἡμῶν] și cei care ne urăsc pe noi își jefuiau lor [καὶ οἱ μισοῦντες ἡμᾶς διήρπαζον ἑαυτοῖς].

12. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare și în[tru] neamuri ne-ai împrăștiat pe noi.

13. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preț și nu era mulțime în prețurile lor [καὶ οὐκ ἦν πλῆθος ἐν τοῖς ἀλλάγμασιν αὐτῶν].

14. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noștri, dispreț și batjocură celor dimprejurul nostru.

15. Pusu-ne-ai pe noi întru parabolă în ale neamurilor [ἔθου ἡμᾶς εἰς παραβολὴν ἐν τοῖς ἔθνεσιν], clătinare de cap în ale popoarelor [κίνησιν κεφαλῆς ἐν τοῖς λαοῖς].

16. Toată ziua rușinea mea în fața mea este și rușinea feței mele m-a acoperit pe mine,

17. de la glasul celui care ocărăște și trăncănește [παραλαλοῦντος], de la fața vrăjmașului și a prigonitorului.

18. Acestea toate a[u] venit peste noi și nu Te-am uitat și nu am făcut nedreptate în[tru] făgăduința Ta [καὶ οὐκ ἠδικήσαμεν ἐν διαθήκῃ Σου].

19. Și nu s-a tras întru cele din urmă inima noastră și ai abătut cărările noastre de la calea Ta [καὶ ἐξέκλινας τὰς τρίβους ἡμῶν ἀπὸ τῆς ὁδοῦ Σου].

20. Că ne-ai smerit pe noi în locul chinuirii [ὅτι ἐταπείνωσας ἡμᾶς ἐν τόπῳ κακώσεως] și ne-a acoperit pe noi umbra morții [καὶ ἐπεκάλυψεν ἡμᾶς σκιὰ θανάτου].

21. [Și] dacă am uitat numele Dumnezeului nostru și dacă am întins mâinile noastre către dumnezeu străin [θεὸν ἀλλότριον],

22. nu Dumnezeu va căuta acestea? Căci El știe cele ascunse ale inimii [Αὐτὸς γὰρ γινώσκει τὰ κρύφια τῆς καρδίας].

23. Că pentru Tine suntem omorâți toată ziua [și] am fost socotiți ca oile de înjunghiere.

24. Deșteaptă-Te! Pentru ce dormi, Doamne? Ridică-Te și să nu ne lepezi [până] întru sfârșit!

25. Pentru ce fața Ta o întorci? Uiți sărăcia noastră și necazul nostru?

26. Că s-a smerit întru țărână sufletul nostru [ὅτι ἐταπεινώθη εἰς χοῦν ἡ ψυχὴ ἡμῶν], lipitu-s-a întru pământ pântecele nostru [ἐκολλήθη εἰς γῆν ἡ γαστὴρ ἡμῶν].

27. Ridică-Te, Doamne! Ajută-ne nouă și ne răscumpără pe noi pentru numele Tău!

Did you like this? Share it: