Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Psalmul 76, cf. LXX

1. Întru sfârșit, pentru Iditun [Ιδιθουν], psalmul lui Asaf [Ασαφ].

2. [Cu] glasul meu către Domnul am strigat, [cu] glasul meu către Dumnezeu și a luat aminte mie.

3. În ziua necazului meu pe Dumnezeu L-am căutat. [Cu] mâinile mele [am stat] noaptea înaintea Lui și nu m-am înșelat. A părăsit să se mângâie sufletul meu.

4. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu și m-am veselit, am cugetat și s-a descurajat duhul meu. [Pauză psalmică].

5. Ochii mei apucat-au mai înaintea străjilor. M-am tulburat și nu am grăit.

6. Cugetat-am [la] zilele cele vechi și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și am cugetat.

7. Noaptea cu inima mea cugetam și se stârnea duhul meu:

8. „Nu întru veci va lepăda Domnul și nu va adăuga încă să binevoiască?

9. Sau întru sfârșit mila Lui o va tăia din neam [și până] întru neam?

10. Sau Dumnezeu va uita să Se milostivească? Sau va opri în urgia Lui îndurările Sale?”. [Pauză psalmică].

11. Și am zis: „Acum am început [νῦν ἠρξάμην] [să înțeleg]. Aceasta [este] schimbarea dreptei Celui Preaînalt [αὕτη ἡ ἀλλοίωσις τῆς δεξιᾶς τοῦ Ὑψίστου]”.

12. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că[ci] îmi voi aduce aminte de minunile Sale [cele] dintru început.

13. Și voi cugeta în toate lucrurile Tale și în toate obiceiurile Tale voi cugeta.

14. Dumnezeu[le], în cel Sfânt [este] calea Ta. Cine [este] Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?

15. Tu ești Dumnezeu, Cel care faci minuni [θαυμάσια]. [Și] ai arătat în[tru] neamuri puterea Ta.

16. Răscumpărat-ai în[tru] brațul Tău pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. [Pauză psalmică].

17. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeu[le], văzutu-Te-au apele și s-au înspăimântat și s-au tulburat abisurile, mulțimea sunetului apelor [πλῆθος ἤχους ὑδάτων].

18. Glas au dat norii, căci și săgețile Tale trec.

19. Glasul tunetului Tău în a roții [ἐν τῷ τροχῷ]. Strălucit-au fulgerele Tale lumii. Clătinatu-s-a și s-a îngrozit pământul.

20. În a mării [este] calea Ta și cărările Tale în apele cele multe și urmele Tale nu se vor cunoaște.

21. Ai povățuit ca [pe] oi pe poporul Tău, în mâna lui Moisis și a lui Aaron.

Did you like this? Share it:

Previous

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [114]

Next

Antim Ivireanul: avangarda literară a Paradisului [115]

4 Comments

  1. Ioana

    Dragă Părinte, am citit mai mulți psalmi traduși de dumneavoastră și cred că în curând vom vedea întreaga Psaltire tradusă. Citindu-vă traducerile mi-am dat seama cât de naturali sunt psalmii și de tulburători atunci când sunt traduși așa cum sunt. Păcat că până acum nu am avut o traducere a Septuagintei. Pentru că văd cât de clare și de directe sunt exprimările Scripturii, atunci când nu încercăm să le împodobim în mod artificial. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți și vă asigur de rugăciunea mea și de respectul meu. Și vă mulțumesc și în numele celor care, din diverse motive, nu vor să accepte că dumneavoastră sunteți învățătorul nostru de zi cu zi. Cu fiască dragoste în Iisus Hristos, Domnul nostru.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Doamnă Ioana,

      vă mulțumesc pentru comentariu și pentru iubirea cu care mă purtați în rugăciune. M-au atins interior cuvintele dumneavoastră și vă mulțumesc pentru asta.

      Da, Psalmii Scripturii sunt frumoși în originalitatea lor și nu dacă sunt fasonați! Pentru că, dacă îi facem să pară „de azi” nu mai avem un text antic, ci unul recent.

      Din păcate, și la noi, și în alte părți ale lumii, Scriptura a fost aclimatizată, a fost modificată, a fost rescrisă și falsificată în mod grosolan, pentru că traducătorii au vrut să prezinte un text „ușor” și „plăcut” publicului cititor. Însă Scriptura nu e un text „plăcut” și nici „ușor”, ci e un text greu și greoi adesea, cu un mod de a se exprima anacronic pentru noi, pentru că a fost scrisă în secole și milenii diferite de modul nostru de a vorbi.

      Iar noi nu trebuie să o facem să pară „un text recent”, ci trebuie să o traducem așa cum e…și să mergem noi spre ea, spre greutatea ei și spre modul ei greoi de exprimare, și nu să o aducem pe ea spre noi. Căci dacă o aducem pe ea spre noi, dacă o simplificăm falsificând-o, nu mai avem Scriptura lui Dumnezeu, ci un text raționalist, adaptat minții noastre, care pare să nu ne facă probleme.

      Însă Scriptura e grea, e foarte grea! Toți Dumnezeieștii Părinți ai Bisericii s-au ocupat cu Scriptura, au explicat-o în profunzimea ei…dar ea a rămas tot grea. Sfinții Părinți nu au simplificat accesul nostru la Scriptură, ci ei ne-au luminat cu privire la anumite lucruri din Scriptură. Numai că înțelegerea duhovnicească a Scripturii e nesfârșită și noi vom continua să aprofundăm Scriptura, fără să îi dăm de capăt. Pentru că capătul Scripturii e în slava lui Dumnezeu și nu poate fi epuizat cumva.

      Da, nădăjduiesc cu harul lui Dumnezeu, ca să publicăm în curând Psalmii Scripturii, conform Septuagintei, pentru că astfel vom vedea cu toții cum arată de fapt Psalmii. Și mă bucur că dumneavoastră vă bucurați de noutatea lor veche, adică de descoperirea lor în autenticitatea lor, în firescul lor nefalsificat.

      Vă mulțumesc pentru bucuria pe care mi-ați făcut-o, vorbindu-mi prin acest comentariu și pentru faptul că dumneavoastră mă considerați „învățătorul” dumneavoastră! Mă onorează și mă obligă respectul și iubirea dumneavoastră. De aceea vă binecuvintez cu binecuvântare dumnezeiască și mă voi ruga și eu, cu inimă largă pentru dumneavoastră, ca să sporiți pe fiecare zi în frumusețe și delicatețe dumnezeiască! Numai bine!

  2. Anastasia L.

    Dar și aici, ca și în psalmul 101, versetele aceste: „Ochii mei apucat-au mai înaintea străjilor. M-am tulburat și nu am grăit. Cugetat-am [la] zilele cele vechi și de anii cei veșnici mi-am adus aminte și am cugetat. Noaptea cu inima mea cugetam” nu indică ele cugetările de tip filocalic pe care noi le cunoaștem din cărțile patristice care ne învață asceza? Sărut-mâna încă odată.

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Da, doamnă Anastasia, sunt cugetări de tip filocalic! Pentru că Dumnezeieștii Părinți le-au preluat din Scriptură și le-au introdus în experiența și cugetarea lor teologică.

      Iar noi, când citim Filocaliile, Patericele, Viețile Sfinților, citim de fapt multă Scriptură. Pentru că adesea Sfinții Părinții se refereau la Scriptură și la viața Bisericii și la istoria ei.

      Vă mulțumesc încă odată și pentru acest comentariu! Și mă bucur că sunteți o cititoare curentă a scrierilor noastre.

      Vă doresc numai bine! Mult spor în toate!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén