Traduceri patristice

vol. 6

*

Traduceri și comentarii de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
și
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

*

Sfantul Ambrosius al Mediolanului

Sfântul Ambrosius, Episcop de Mediolanum
(340-397, pomenit pe 7 decembrie în Biserica Ortodoxă)

*

Domnul Iisus a primit acest miros [hunc odorem] al înmiresmatei Sale Biserici [fragrantis Ecclesiae Suae] și a zis: „Iată, apropiata mea, [ești] bună/ frumoasă [Ecce proxima Mea bona]” (Cânt. Cânt. 1, 14). Și Biserica zice către Hristos: „Iată, ești bun, fratele/ prietenul meu, precum mărul în[tre] copacii pădurii [Ecce es bonus, fraternus meus, ecce es bonus, tanquam malum in lignis silvae]” (Cânt. Cânt. 1, 15-16). […]

Iar Hristos, atârnând pe lemn, precum mărul atârnând în pom, revărsa mireasmă bună pentru mântuirea lumii [bonum odorem mundanae fundebat redemptionis], care [mireasmă] a curățit marea împuțiciune a păcatului [peccati gravem detersit fetorem] și a revărsat mirul băuturii care dă viață [et unguentum putus vitalis effudit].

„Precum mărul”, zice, „în[tre] copacii pădurii, astfel [este] verișorul meu în mijlocul fiilor [ita consobrinus meus in medio filiorum]”. De aceea, mai mult decât Profeții și Apostolii [super Prophetas et Apostolos], atingea/ mângâia prin dulceața cuvintelor  [verborum suavitate mulcebat] inimile cele mai adânci[1] ale oamenilor [intima corda hominum]. Dar nu numai mireasmă, ci și cu adevărat hrană dulce este în măr: așadar hrană dulce este Hristos [cibus suavis est Christus].

„În umbra Lui am dorit/ am tânjit și am șezut”; căci primise legea, o urma pe aceasta, alerga pe această cale. Și astfel în lege odihnindu-se, în umbra lui Hristos se odihnea. Umbra cea bună, care ne apără pe noi de soarele nedreptății. Căci cine [are vreo] îndoială că legea lui Dumnezeu este umbra lui Hristos [lex Dei umbra sit Christi]? Ce este legea zilei de sărbătoare [lex diei festi], a lunii noi [neomeniae], a sabatelor [sabbatorum], decât umbra celor viitoare [nisi umbra futurorum]? […]

În această umbră se odihnea credința Părinților, râvna sfântă a Profeților[2]. […]

„În umbra Lui am dorit și am șezut, și rodul Lui dulce în gâtlejurile mele”. Care rod al Lui [este] dulce, decât vestirea patimii Domnului [praedicatio Dominicae passionis]? Căci Însuși zice: „Iată moștenirea Domnului, fiii, răsplata rodului pântecelui [merces filii fructus ventris]” (Ps. 126, 3). Deci ce roadă poate să fie mai dulce în gâtlejurile noastre decât iertarea păcatelor?

„Și roada Lui [este] dulce gâtului meu [gutturi meo]”. Este manna duhovnicească [spirituale manna], adică ploaia înțelepciunii duhovnicești, care se revarsă din cer, celor înțelepți și întrebători/ căutători, și rourează mințile celor cuvioși și le îndulcește gâtlejurile [fauces][3] […].

(Vers. 4-7) „Duceți-mă în casa vinului, rânduiți/ puneți în mine iubire, întăriți-mă în miruri [confirmate me in unguentis], îngrădiți-mă/ împrejmuiți-mă în [cu] meri [stipate me in malis], pentru că eu sunt rănită de iubire [quia vulneratae dilectionis ego sum]. Stânga Lui [este] sub capul meu și dreapta Lui mă va cuprinde. M-am jurat/ m-am rugat vouă [adjuravi vos], fiice ale Ierusalimului, în puterile și tăriile câmpului, dacă veți deștepta și redeștepta iubirea [si suscitaveritis et resuscitaveritis], până când va vrea [usquequo voluerit]”.

În mod vrednic Îl caută pe El, în mod vrednic Îl dorește, pentru că Împăratul nostru bine le-a orânduit pe toate în această alergare și călătorie [in joc cursu atque itinere]. Mai întâi a așezat acest cort, întărindu-l, ca temelie a oricărei credințe. Apoi, dacă ceva este nouă aspru și arid [aspera atque arida] și loc prăpăstios [praerupta mansio], totuși Împăratul o îndepărtează pe cea tulbure [iste turbata discernit], udă pe cea uscată [arida irrigat], face roditoare pe cea pustie [deserta fecundat].

Dacă cineva [este] întru amărăciune [amaritudinis], dacă cineva [este] întru ispită [tentationis], dacă cineva este întru neputință [infirmitatis est], Împăratul/ Conducătorul [Ductor] nostru și pe cele amare le potolește, și pe cele tulburate le ușurează, pe cele tari le nimicește și pe cele neputincioase le întărește[4].


[1] Cu sensul: adâncurile inimilor.

[2] PL 15, col. 1969.

[3] PL 15, col. 1970.

[4] Ibidem.

Did you like this? Share it: