1. Psalmul lui Asaf. Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor și în mijlocul dumnezeilor [El] judecă.

2. Până când judecați nedreptate și fețele celor păcătoși luați [καὶ πρόσωπα ἁμαρτωλῶν λαμβάνετε]? [Pauză psalmică].

3. Judecați pe cel orfan și pe cel sărac! [Și] îndreptați pe cel smerit și pe cel sărman!

4. Scoateți pe cel sărman și pe cel sărac din mâna celui păcătos [și] izbăviți-i [pe ei]!

5. [Dar ei] nu au cunoscut și nici [nu] au înțeles, [ci] în întuneric umblă [ἐν σκότει διαπορεύονται]. Clătina-se-vor toate temeliile pământului [σαλευθήσονται πάντα τὰ θεμέλια τῆς γῆς].

6. Eu am zis: „Dumnezei sunteți și toți fiii Celui Preaînalt [θεοί ἐστε καὶ υἱοὶ Ὑψίστου πάντες]”.

7. Dar voi ca oamenii muriți și ca unul [dintre] stăpânitori cădeți.

8. Ridică-Te, Dumnezeu[le]! Judecă pământul! Că Tu vei moșteni în toate neamurile [ὅτι Σὺ κατακληρονομήσεις ἐν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν].

Did you like this? Share it: